Paradoxul vremurilor noastre - Octavian Paler

Paradoxul vremurilor noastre în istorie este că avem:
clădiri mai mari, dar suflete mai mici;
autostrăzi mai largi, dar minți mai înguste.
Cheltuim mai mult, dar avem mai puțin;
cumpărăm mai mult, dar ne bucurăm mai puțin.
Avem case mai mari, dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii, dar mai puțin timp;
avem mai multe funcții, dar mai puțină minte,
mai multe cunoștințe, dar mai puțină judecată;
mai mulți experți și, totuși, mai multe probleme,
mai multă medicină, dar mai puțină sănătate.
Bem prea mult, fumam prea mult,
Cheltuim prea nesăbuit,
Râdem prea puțin,
Conducem prea repede,
Ne enervăm prea tare,
Ne culcăm prea târziu, ne sculăm prea obosiți,
Citim prea puțin, ne uităm prea mult la televizor și
ne rugăm prea rar.
Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar și urâm prea des.
Am învățat cum să ne câștigăm existența, dar nu cum să
ne facem o viață,
Am adăugat ani vieții, și nu viață anilor.
Am ajuns pâna la lună și înapoi, dar avem probleme
când trebuie să traversăm strada să facem cunoștință
cu un vecin.
Am cucerit spațiul cosmic, dar nu și pe cel interior.
Am făcut lucruri mai mari, dar nu și mai bune.
Am curățat aerul, dar am poluat solul.
Am cucerit atomul, dar nu și prejudecățile noastre.
Scriem mai mult, dar învățăm mai puțin.
Plănuim mai multe, dar realizăm mai puține.
Am învățat să ne grăbim, dar nu și să așteptăm.
Am construit mai multe calculatoare: să dețină mai
multe informații, să producă mai multe copii ca
niciodată, dar comunicăm din ce în ce mai
puțin.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor și digestiei
încete; oamenilor mari și caracterelor meschine;
profiturilor rapide și relațiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile în care avem două venituri, dar
mai multe divorțuri,
Case mai frumoase, dar cămine destrămate.
Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide,
scutece de unică folosință,
moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte,
corpuri supraponderale și pastile care îți induc orice
stare, de la bucurie, la liniște și la moarte.
Sunt niște vremuri în care sunt prea multe vitrine,
dar nimic în interior.
Vremuri în care tehnologia îți poate aduce această
scrisoare și în care
poți decide
fie să împărtășești acest punct de vedere,
fie să ștergi aceste rânduri.
Amintește-ți să-ți petreci timp cu persoanele iubite,
Pentru că nu vor fi lângă tine o eternitate.
Amintește-ți să spui o vorbă bună copilului care te
venerază, pentru că acel copil va crește curând și va
pleca de lânga tine.
Amintește-ți să-l îmbrățișezi cu dragoste pe cel de
lângă tine pentru că aceasta este singura comoară pe
care o poți oferi cu inima și nu te
costă
nimic.
Amintește-ți să spui “Te iubesc” partenerului și
persoanelor pe care le îndrăgești, dar mai ales să o
spui din inimă.
O sărutare și o îmbrățișare vor alina durerea atunci
când sunt sincere.
Amintește-ți să-i ții pe cei dragi de mână și să
prețuieșți acel moment pentru că într-o zi acea
persoană nu va mai fi lângă tine.


Fă-ți timp să iubești, fă-ți timp să vorbești, fă-ți
timp să împărtășești gândurile prețioase pe care le
ai.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Octavian Paler