Adina Speranta - creaţii proprii

Adina Speranta




Am să zâmbesc atunci
Când sufletul meu plânge
În slaba adiere
A gândului pierdut...
Şi am să plâng atunci
Când inima zâmbeşte
Înfiorată de al sufletului tău
Sărut...

15.03.2013 ....prima mea poezie...

Scrisă fără a-mi căuta cuvintele , dintr-o pornire interioară firească ...este poezia care mă reprezintă .

- - - - - - - - - - -

Distribuie acest autor:

  • Licitație

    din colecția de șerpi
    l-am ales pe cel mai veninos
    la licitație s-a prezentat numai adam
    ținea în palmă trei mere

  • Rătăcire controlată

    și totuși niciodată nu am putut
    să văd mai limpede ca până acum
    cât de tragică e soarta oamenilor de hârtie
    cât întuneric este când lianele neștiinței înfrunzesc haotic

  • Semn de îndoială

    azi dimineață am pus lacăt cerului
    să nu mai întindă brațele
    spre mine
    pe o frunză adam o fugărea pe eva

  • Antagonism

    De-ar fi să-mi crească în neștire aripi pe umerii de foc,
    tot n-aș putea să zbor din mine, din iadul ce mă ține-n loc,
    pământul m-a cuprins în brațe, și trupul meu e doar pământ,
    cu cât privesc mai sus, îmi pare că sunt o piatră pe mormânt,

  • Triptic temporal

    Ieri au emigrat spre tine trei crenguțe de măslin
    să adoarmă-n palma lunii insomniile și teama
    și când zorii navighează peste cerul opalin
    scoarța lutului uscată să își estompeze drama.

  • Timpul

    să fie azi precum a fost
    atunci când timpul destrăma alene
    un colț de vis în simetria
    clipitelor perene

  • Tăceri

    Sunt tăceri cuprinse de emoții vii
    când privirea-ți spune tot ce vrei să știi,
    este-un sacrilegiu să vorbești atunci,
    ancora iubirii spre o stea arunci.

  • Quo vadis

    lumina aceea
    pe care numai tu o vedeai
    o simțeam cum se infiltrează peste tot
    înflorind apoi din lemnul crăpat

  • Fantum (de Florii)

    Picta-vom acuma doar flori pe metal,
    pe tot ce e moarte, pe zid de spital,
    pe-asfaltul cel rece cu urme de ploaie,
    pe uși ruginite, pe scări, pe tramvaie.

  • Tactic

    în noaptea aceea toate ceasurile
    au înghițit limbile mincinoase
    și timpul a început să curgă înapoi
    așa cum l-a văzut Dali