Adina Speranta - creaţii proprii

Adina Speranta





Am să zâmbesc atunci
Când sufletul meu plânge
În slaba adiere
A gândului pierdut...
Şi am să plâng atunci
Când inima zâmbeşte
Înfiorată de al sufletului tău
Sărut...

15.03.2013 ....prima mea poezie...

Scrisa fara a-mi cauta cuvintele , dintr-o pornire interioara de nestavilit ...este poezia care ma reprezinta .

- - - - - - - - - - -

Distribuie acest autor:

  • Simplitate

    E greu când nimeni nu-nțelege
    ce vrei să spui, deși e clar,
    și când din vorba ta culege
    numai ce-i este necesar.

  • Pe scurt

    Urăsc durerea-nchipuită
    din patrioți de mucava,
    când țara este chinuită
    mereu e vina altcuiva.

  • Multiplu de tom

    un câmp uscat
    un drum prăfuit
    și-n depărtare Olimpul
    un fast imaginar agățat de o stâncă

  • Tu ești

    mi-ești viscolul ce mă împarte-n două,
    mi-ești bucurie, dar și întristare,
    când pleci, mă doare, și ce tragic plouă
    urgia cruntă-a nepăsării tale.

  • ERO

    ERO...tu mi-ai rămas în gând,
    un nume incomplet de gară,
    și uite, anii trec pe rând
    pierduți în fumul de țigară,

  • Gânduri 14

    am început să merg pe muchia stelei
    și urcam timp de un veac
    coboram timp de o respirație
    atingeam cerul o zbatere de clipă

  • Ecou

    am înfipt degetele în nisip
    fără să știu ce caut
    am scormonit în inima lui
    și am rupt fără să vreau

  • Gânduri 13

    Pe mine mă privește în noaptea asta cerul
    și fiecare stea e-o notă dintr-un cânt,
    îmi pare că pământul rescrie-o melopee
    într-un acord firesc, cu degete de vânt.

  • Risipire

    Dispare derizoriu un anotimp albastru,
    de inimă-agățate actinii stau de veghe,
    un val cădelnițează liturgic un dezastru
    și marea în adâncuri ne-a înghițit, pereche.

  • Ipotenuza despărțirii

    Un punct comun cândva, iubirea,
    a-ngemănat două destine-
    un Tu de-un cromatism aparte,
    un Eu pierdut printre ruine.