Adina Speranta - creaţii proprii

Adina Speranta





Am să zâmbesc atunci
Când sufletul meu plânge
În slaba adiere
A gândului pierdut...
Şi am să plâng atunci
Când inima zâmbeşte
Înfiorată de al sufletului tău
Sărut...

15.03.2013 ....prima mea poezie...

Scrisa fara a-mi cauta cuvintele , dintr-o pornire interioara de nestavilit ...este poezia care ma reprezinta .

- - - - - - - - - - -

Distribuie acest autor:

  • Trecător

    Obrazul mi-l mângâie norii
    și-n ochi se-oglindește zenitul.
    În tălpile mele, pământul
    de ce își înfige cuțitul?

  • Muza către poet

    Mi-aș pune înserarea să te îmbrace-n stele,
    să-ți înflorească luna pe spatele rănit
    de-atâta irosire spre minus infinit;
    ți-aș îmblânzi cuvântul, înfipt adânc în piele,

  • Transformare

    Din blocuri pătate de ploi și ninsori,
    din parcuri uscate, copaci fără flori,
    din râuri secate, gemete, urlet,
    din oameni grăbiți, copii fără zâmbet,

  • O lacrimă

    Nu e nimic o lacrimă acum,
    a înfrunzit iubirea-n amândoi,
    în plină iarnă, teii au parfum
    și prin zăpadă, fluturi zboară-n roi.

  • Carusel

    un salon cu gratii la ferestre
    cu rânjete în tencuiala veche
    unde mirosul umed al cărămizii
    a pus stăpânire peste tot

  • Stop, eject!

    M-am săturat de-atâta ură,
    poeții-n versuri se rănesc,
    e adevărul o minciună
    și ce-i absurd pare firesc.

  • Zădărnicie

    Un turn...
    Paznic, un vultur.
    Un vultur cu ochii roșii
    urmărește cinic

  • Iarna din noi

    Se scutură iarna pe umerii goi,
    se lasă-nserarea, e viscol în noi,
    atingeri uitate cu degete reci,
    poemele-ngheață, tu, iarnă, când treci.

  • Asediu

    Nici moartea nu mă sperie atât
    cum gândul că te pierd, de gât mă strânge,
    în lipsa ta, copacii mor urât,
    esență iau cuvintele din sânge.

  • Remember

    Prin ceața bolnavă se pierde orașul
    și nimeni nu este pe străzi,
    în tine, o iarnă își sapă sălașul.
    Iubirea îți spune: să crezi!