Adina Speranta - creaţii proprii

Adina Speranta





Am să zâmbesc atunci
Când sufletul meu plânge
În slaba adiere
A gândului pierdut...
Şi am să plâng atunci
Când inima zâmbeşte
Înfiorată de al sufletului tău
Sărut...

15.03.2013 ....prima mea poezie...

Scrisa fara a-mi cauta cuvintele , dintr-o pornire interioara de nestavilit ...este poezia care ma reprezinta .

- - - - - - - - - - -

Distribuie acest autor:

  • Gânduri 13

    Pe mine mă privește în noaptea asta cerul
    și fiecare stea e-o notă dintr-un cânt,
    îmi pare că pământul rescrie-o melopee
    într-un acord firesc, cu degete de vânt.

  • Risipire

    Dispare derizoriu un anotimp albastru,
    de inimă-agățate actinii stau de veghe,
    un val cădelnițează liturgic un dezastru
    și marea în adâncuri ne-a înghițit, pereche.

  • Ipotenuza despărțirii

    Un punct comun cândva, iubirea,
    a-ngemănat două destine-
    un Tu de-un cromatism aparte,
    un Eu pierdut printre ruine.

  • Iubirea care doare

    Furtuna ne-ntreruptă de-astă noapte
    a smuls din noi tot ce era de spus,
    cuvantul nu mai râde, ci se zbate
    pe-o palidă hârtie, descompus.

  • Gânduri 10

    privesc în oglindă
    și mă intrigă
    tristețea agățată de colțul gurii

  • Poeziei

    Mă irosesc prin vorbe adesea fără sens,
    mai sap o buruiană adânc, la rădăcină,
    într-un context retoric, absurdul e imens,
    căluș am pus revoltei și totul e rutină.

  • Alegeri

    fericirea se ascunde într-un pas
    un pas ezitant
    din spate trecutul ți-a prins glezna
    în cătușa Amintirilor

  • Vortex

    ruptă e tăcerea în fâșii sordide,
    tresare spasmodic candelabrul nopții,
    în plămânii lumii geamătul se frânge,
    vestitor al morții, horcăit demonic.

  • Eu știu că nu sunt doar femeia...

    Eu știu că nu sunt doar femeia
    care se pleacă-n fața vieții,
    port în adâncul meu scânteia
    spre care tind mereu poeții.

  • Vis-a-vis de vis

    Plecam neobservat din mohorâta casă
    pe culmile-nsorite din visul nepermis
    și nu știam că visul, hienă mânioasă,
    o să mă-mpartă-n două, între real și vis.