Texte sau Proză:

Există naturi pur contemplative, totodată absolut incapabile de acțiune, care totuși, sub un impuls misterios și necunoscut actionează câteodată cu o rapiditate[...]

O cameră ce seamănă cu o visare, o cameră cu adevărat sprituală, în care atmosfera tihnită este învăluită în nuanțe blânde de roz și albastru.

Cultura și cunoașterea sunt prea mari pentru ca noi oamenii să le putem cuprinde în totalitate . Până la urmă, nimeni nu poate deține absolutul. Suntem cu toții[...]

Bătrânica chircită se simți foarte bucuroasă văzând acel copil frumos, căruia fiecare îi făcea jucării și căruia toți voiau să placă, această făptură[...]

Sfărșitul zilelor de toamnă este atât de pătrunzător! Ah, pătrunzător până la durere! căci el are anumite senzații duioase al căror val nu exclude[...]

- Pe cine iubești cel mai mult, om enigmatic, spune? Pe tatăl tău, pe mama ta, pe sora sau pe fratele tău?

Toamna, acest anotimp al amintirilor din copilărie, din adolescenţă, din maturitatea trăirii astăzi, ne înfrumuseţează existenţa zi de zi, dacă privim prin[...]

ZIUA LIMBII ROMÂNE - SĂRBĂTOAREA IDENTITĂȚII NEAMULUI

De la poezia deziluziei și a dezgustului față de lumea modernă, T.S. Eliot ajunge să scrie „Four Quartets”, profunde meditații lirice și religioase asupra[...]

Dă, mă, un leu! Care dă, mă, un leu?

Orașul a încremenit total în arșița amiezii. Străzile mirosind a smoală fierbinte și asfalt încins își alungă trecătorii la umbră. Ici și colo, doar copiii[...]

Reușind să strângă infinitul liniilor paralele și sobrietatea suprapunerilor savante, el și-a înghesuit arta ca pe o explozie cu mii de brațe a cărei bogăție[...]

Cimitirul pedepsiților

Mă roade de la un timp o întrebare: "Cine sunt cu adevărat eu?"

Coșmarele plâng în somn

Aceiași firmitură de miracol

Că mărturisind cuvânte, nu ştiam că doare,

Discursul poetic

Dezavuarea triadei clasice a adevărului, binelui şi frumosului, precum și retragerea omului şi a culturii postmoderne în orizontul unei viziuni ideologice[...]

Nu știu ce spuneam despre un hipodrom și despre un tramvai în care cânta întotdeauna orchestra. Nu, nu spuneam nimic, aveam un tatuaj minuscul și o voce care mă[...]

Povestea lui Toto

Domnișoara Vanda

O SAMĂ DE CUVINTE

Acum câțiva ani eram la Brașov. Este un oraș drag mie. Mersesem să vizitez zidul care-l încercuiește, am luat la rând toate turnurile, bastioanele care pe vremuri[...]

Tânãrã si bizarã creaturã, studenta a apãrut în viata târgurilor noastre universitare acum 60-70 de ani