Kobayashi Issa

Kobayashi Issa

Trăieşte între anii 1763 – 1828. Pe numele adevărat Kobayashi Yatarô, îşi alege psedudonimul Issa (ceaşcă de ceai). Se autodenumeşte şi “Cel mai mare cerşetor al proviniciei Shinano” sau “Preotul ceştii de ceai din templul haiku”.

De origine rustică. Orfan la trei ani, crescut de o mamă vitregă. S-a judecat multă vreme cu un frate vitreg pentru casa moştenită de la tatăl său. Se căsătoreşte după 50 de ani, are trei soţii şi şase copii, din care cinci mor înaintea sa, iar al şaselea se naşte după mortea lui.

Studiază haiku-ul la Edo (numele vechi al oraşului Tokio) cu Chikua (şcoala Katsushiko). Călătoreşte mult şi scrie ca urmare a acestor peregrinări: Tabishui (Recolta călătoriei). Alte cărţi: Chichi no shuen nikki (Însemnări despre moartea tatălui meu), Orga-ga haru (Anul nou al meu). Este un adept al sectei budiste Jôdoshinshû, în poezia sa abundă teme şi motive ale credinţei budiste: păcatul, graţia, reîncarnarea, vremelnicia, compasiunea şi bucuria celebrării lucrurilor fără însemnătate.

Dan Constantinescu, în antologia din 1981, îl caracterizează astfel: “Issa nu are, în general, echilibrul filosofic al lui Basho şi nici distincţia nobilă a lui Buson, în schimb, poate la nici un alt haijin, spontaneitatea, prospeţimea originară a sentimentului nu se vădeşte cu mai multă vigoare şi acurateţă. Trăind o viaţă plină de obidă şi năpaste, a izbutit să-i transfigureze povara într-o comuniune pură cu lucrurile şi făpturile umile, cărora li se adresează ca unor părtaşi întru acelaşi destin atotcuprinzător. Stilul său, întreţesut cu expresii argotice, turnuri colocviale, este adeseori de o frumuseţe descumpănitoare, iar ironia şi umorul său, niciodată sumbre, slujesc un nerv de umanitate cu acea candoare şi smerenie de har propriu numai spiritelor celor mai alese.”

- biografie trimisă de către Gerra Orivera -

Distribuie acest autor: