Mircea Manolescu

Mircea Manolescu

Mircea Manolescu s-a născut la 15 Ianuarie 1938 în Craiova.

Era descendent dintr-o veche familie de boieri din Olt. Tatăl său, Ionel Manolescu, din Drăgăneşti-Olt, moşier şi inginer agronom de profesie, a făcut politică liberară. Din acest motiv, acesta a fost arestat în anul 1949 de către regimul comunist, zăcând patru ani şi jumătate în închisoare. Pentru familie, deposedată abuziv de toate bunurile, au urmat ani foarte grei de lipsuri mari, jigniri grave şi ameninţări.

Primele şase clase le-a urmat la Craiova, la şcoala germană „Sf. Anton”, unde i-a fost imprimată o educaţie desăvârşită, pe care o va dovedi în întrega sa viaţă.

După reforma învăţământului, trece la liceul clasic din cadrul Colegiului „N. Bălcescu”, unde îşi ia bacalaureatul.

Având înclinaţii muzicale încă din perioada adolescenţei, şi-a dorit o şlefuire a acestora prin urmarea cursurilor conservatorului, însă a fost refuzat, pe motiv că nu avea o origine „sănătoasă”. Acest lucru nu a reuşit să-i ştirbească în schimb din plăcerea de a face parte din mai multe formaţii muzicale, alături de care a avut succes în Craiova şi nu numai.

Problemele de sănătate apărute ca urmare a abuzurilor pe care regimul comunist le-a adus familiei sale, l-au transformat pe  Mircea Manolescu într-o apariţie fragilă. Nu răspundea imaginii unui satiric-ironic, percutant, incisiv, ci mai degrabă unui om cumsecade, căruia bunul simţ îi cenzura vorba şi gestul.

Fragilitatea fizică nu corespundea însă unei „fragilităţi” a scrisului. Dimpotrivă, ironia, deşi cu substrat bonom, nu era eminamente blândă. Privea în jurul său şi blândeţea îi îngheţa în vârful peniţei.

Debutul său s-a produs în anul 1987, prin publicarea poeziei „Romanţa mingei de fotbal” în nr. 739 al revistei „Urzica”.

Aşa cum spunea regretatul dramaturg Tudor Popescu în prefaţa volumului de versuri „Zâmbete ironice”, a apărut un condei al cronicii rimate care promitea mult de la primele încercări, iar timpul a confirmat ceea ce a fost la început doar speranţă.

Au urmat ani în care a continuat să colaboreze cu revista „Urzica”, cu almanahul „Perpetuum comic” iar după anul 1989 şi cu alte reviste umoristice din ţară, printre care se numără şi „Moftul român”, „Scaiul”, „Papagalul” şi „Spinul”.

Locul lui Mircea Manolescu în poezia umoristică românească rămâne să se consolideze, pe măsură ce opera îi va fi cunoscută.

- biografie trimisă de către Mihai Manolescu -

Distribuie acest autor: