Andreionthepoetry - creaţii proprii

Întâi a nins. Apoi s-a stricat drumul.
Sau a fost invers? Nu mai ştiu prea bine…
Dar poate să constate orişicine
Că-s gropi tot mai adânci şi cu duiumul.

ABIS
(o parafrazare a poeziei „PRĂPASTIE” de Octavian Goga)

Port la gât o cruciuliţă,
Însă tot păcătuiesc -
Eu am atârnat-o-acolo,
De Hristos să-mi amintesc.

Un Crăciun fericit este-atunci când avem
Pe Hristos şi în inimi, şi-n gând,
Când cadouri primim doar ca pe-un discret semn
Al cerescului dar pogorât pe Pământ…

Am sunat vibraţie cosmică din clopoţelul dorinţei mele
Pentru ca tu, şi tu, şi tu să-mi auziţi chemarea
Şi să-mi răspundeţi cu aceeaşi frecvenţă.

Noi nu ştim ce vrem cu adevărat -
Dovada cea mai bună e venirea
Cuvântului ce-n om S-a întrupat,
Ca-n dar să ne aducă Mântuirea.

Trăim în “Era noastră”! Trăim “După Hristos”!
Cuvintele acestea ne sună-aşa frumos…
Dar după Hristos, oare, trăim cu-adevărat?
O, sensu-i doar istoric. Păcat… Mare păcat…

Îmbrăţişarea iernii pe mine mă-ncălzeşte
Cu recea ei zăpadă, cu fulgii de romanţă,
Cu Moş Crăciun ce-n taină la mulţi copii soseşte,
Cu multa bucurie ce-o au când e vacanţă…

La Dumnezeu, o zi e cât o mie,
Deci nu-L lăsa ca în zadar să bată
La poarta ce-o ţii bine încuiată,
Căci fiece secundă care trece

Paradoxal, cred că să mor pentru Hristos mult mai uşor mi-ar fi
Decât îmi este să trăiesc pentru Hristos în fiecare zi…