Andreionthepoetry - creaţii proprii

Te caut cu inima, Doamne,
Și știu că aproape Tu-mi ești.
Din Duhul Tău Sfânt Tu îmi toarnă,
Pogoară-L din sfere cerești!

Nu te lupta cu bunul Dumnezeu -
El are pentru tine doar iubire!
Orice e-n viața ta nenorocire
Nu-i de la El, ci doar de la cel rău.

Nu mă-ntrebați de ce-am plecat, că nu o să vă spun.
Atât vă zic: m-a luat acum de voi un dor nebun!
De-acei poeți care adânc nu caută doar rime,
Ci chiar pe Dumnezeu îl vor în suflet, ca și mine.

Întâi a nins. Apoi s-a stricat drumul.
Sau a fost invers? Nu mai ştiu prea bine…
Dar poate să constate orişicine
Că-s gropi tot mai adânci şi cu duiumul.

ABIS
(o parafrazare a poeziei „PRĂPASTIE” de Octavian Goga)

Port la gât o cruciuliţă,
Însă tot păcătuiesc -
Eu am atârnat-o-acolo,
De Hristos să-mi amintesc.

Un Crăciun fericit este-atunci când avem
Pe Hristos şi în inimi, şi-n gând,
Când cadouri primim doar ca pe-un discret semn
Al cerescului dar pogorât pe Pământ…

Am sunat vibraţie cosmică din clopoţelul dorinţei mele
Pentru ca tu, şi tu, şi tu să-mi auziţi chemarea
Şi să-mi răspundeţi cu aceeaşi frecvenţă.

Noi nu ştim ce vrem cu adevărat -
Dovada cea mai bună e venirea
Cuvântului ce-n om S-a întrupat,
Ca-n dar să ne aducă Mântuirea.

Trăim în “Era noastră”! Trăim “După Hristos”!
Cuvintele acestea ne sună-aşa frumos…
Dar după Hristos, oare, trăim cu-adevărat?
O, sensu-i doar istoric. Păcat… Mare păcat…