Ion Vinea

Ion Vinea

Nastere: 17 aprilie 1895, Giurgiu
Deces: 6 iulie 1964, Bucureşti

Ion Vinea, pseudonimul literar al lui Ion Eugen Iovanaki, poet roman in vecinatatea mişcarii literare de avangarda.


Este pseudonimul literar al lui Ion Eugen Iovanake. S-a nascut in Giurgiu, la 17 aprilie 1895. A facut studiile liceale la „Sf Sava din Bucuresti, apoi a continuat studii juridice la Bucuresti si Iasi. Debutul literar este precoce, infaptuit inca pe bancile liceului cand, in 1912, impreuna cu colegul si prietenul sau S. Samyro (Tristan Tzara), va scoate revista „Simbolul. in aceasta revista va debuta cu un sonet.

Preocuparea sa pentru literatura se dovedeste de pe acum constanta. La 20 de ani va edita revista - de scurta aparitie - „Chemarea, pentru ca, din 1922, sa conduca, timp de zece ani, revista „Contimporanul, una din revistele-pilot ale avangardei noastre literare. in acelasi timp va conduce ziarul „Facla, iar colaborarile sale se intalnesc in multe reviste ale epocii, foarte variate ca orientare ideologico literara: „Cronica. „Seara, „Noua revista romana, „Umanitatea, „Gandirea, „Cugetul romanesc, „Viata romaneasca, „Revista Fundatiilor. Se manifesta in poezie, proza (roman si nuvela de esente expresioniste), publicistica, traduceri (mai ales din limbile franceza si engleza). Dupa al doilea razboi mondial lucreaza ca redactor la Editura pentru Literatura.

Este un caz singular in poezia romaneasca, unul din foarte putinele cazuri in poezia universala, prin atitudinea-i indiferenta fata de creatia sa poetica, pe care si-o raspandeste cu daruire in revistele vremii fara a se preocupa de editarea lor si in volum. Asa se face ca unicul sau volum de poezii, Ora fantanilor, apare la Editura pentru Literatura in 1964, in chiar ziua mortii sale, care survine in 6 iulie la Bucuresti.

Evolutia liricii lui Vinea este indeobste corelata cu suflul innoitor al fiecarei vremi literare. El incepe prin a fi simbolist, pentru ca, apoi, indeosebi prin activitatea de la revista „Contimporanul, sa se angajeze deschis in sprijinirea miscarilor moderniste, mai ales a constructivismului. „Experientele raspandite prin reviste ni-l descopera ca pe un novator, promovand cele mai noi tendinte lirice din epoca, asumandu-si constienta necesitatii ca poezia sa se ralieze vremii sale. Dar in creatia sa stabila acest gen de scriitura de tip avangardist se autocenzureaza, se „cum inteste , poetul avand tristeti, presentimente, o abia ascunsa afectiune pentru temele etern poetice. Vinea ramane totusi un poet creator de imagine moderna, inteligenta si insolita totodata, un precursor. „Neanecdotica, neteatrala, netematica, poezia lui Ion Vinea corespunde, prin valorile ei negative, conceptului modern al poeziei. in aparenta, numai, nelogica, dar cu armatura logicii interioare, ea tinde catre expresia pura a unor stari sufletesti. (Serban Cioculescu).

Opere

Poezii, poeme in proza

Descantecul şi Flori de lampa, Biblioteca Dimineața, 1925
Paradisul suspinelor, Editura Cultura Naționala, Bucureşti, 1930 (cu 5 gravuri, printre care un portret de Marcel Iancu)
Ora fantanilor, Editura pentru Literatura, Bucureşti, 1964
Poeme, Editura Tineretului, Bucureşti, 1969 (postum)
Ornic nesupus: versuri. (Poezii de duminica), Editura Eus, Chişinau, 1993 (antologie postuma ingrijita de Leo Butnaru)

Septembrie (Ciorna) a aparut in revista „Cronica, an I, nr. 34 din 4 octombrie 1915.
Declin a aparut in revista „Gandirea, an I, nr. 8, din 1921.
Lamento a fost publicata in revista „Contimporanul, an II, nr. 39-40, din aprilie 1923.
Tuzla a fost publicata in revista „Punct, an I, nr. 5, din 20 decembrie 1924. A fost scrisa inca din 1913-
Radacini lunare a aparut postum, pentru prima data in volumul Opere, Cluj, Editura Dacia, 1971.

De consultat:

N. Davidescu: Poezia d-lui Ion Vinea, Directii si aspecte literare, voi. II, «Cultura Nationala», 1924. — F. Aderca: De vorba cu d. Ion Vinea, «Miscarea literara», I, 11, 1925. - I. Valerian: De vorba cu d. Ion Vinea, «Viata literara», II, 51. 1927. - E. Lovinescu, Curentele extremiste: Ion Vinea, Istoria literaturii romane contemporane, III, Evolutia poeziei lirice, «Ancora-Benvenisti», 1927.

Aprecieri critice

"Poezia lui Ion Vinea, in ceea ce are ea mai specific, este poezia unei represiuni: confesiunea se abstractizeaza, elanul emotiv se depersonalizeaza. Avem de-a face cu o incercare de disimulare si, fireste, asa stand lucrurile, poetul nu mai e animat de vointa unei expresii particulare, de o individualitate ireductibila, preferand, in chip inconstient desigur, forme sau structuri preexistente."
(Matei Calinescu - ion Vinea: schite de portret liric, Prefata la voi. Ora fantanilor, EPL, Bucuresti, 1967)

„Debutand impreuna cu d. Tristan Tzara in Simbolul din 1912, sub steaua lui Baudelaire, d. Vinea s-a cautat de atunci mereu, semn al vointii, la care s-a adaugat, drept calitate principala, o inteligenta artistica ce l-a indrumat spre eliminarea sentimentului, a sensibleriei, a anecdoticului, spre inlocuirea, deci, a lirismului direct de confesie, printr-o expresie indirecta, deturnata, retinuta, intelectualizata, prin amestecul peisagiului intern cu cel extern, si, mai ales, prin notatia inedita si neprevazuta."
(E. Lovinescu - Istoria literaturii romane contemporane, voi. I, Ed. Minerva, Bucuresti, 1973)

"Autorul Orei fantanilor e un elegiac minor, remarcabil poet al penumbrelor sufletesti, al starilor de oboseala si langoare, al tristetilor incurabile si, natural, al iubirii. Un poet, ca si Emil Borta (dar fara nota de patetism intunecat si teatral ai acestuia), de emotii tulburi, de stari extatice, de reverii triste, suferind de aceeasi monotonie a sentimentului de disperare in fata nimicniciei existentei. Elegia lui Ion Vinea traduce o oboseala de o lume inacceptabila pentru sufletul poetului: sufletul lui peregrineaza in cautarea adevaratei lui lumi."
(Nicolae Manolescu - Metamorfozele poeziei, EPL, Bucuresti, 1968) (N. O.)

- biografie trimisă de către aurel auras -

Distribuie acest autor: