Francesca - Ezra Pound

Ai apărut ieşind din noapte

Şi erau flori în mîinile tale,
Acum o să apari dintr-o forfotă de oameni,
Dintr-un tumult de vorbe despre tine.

Eu, care te-am văzut printre lucrurile primare,

Turbam când îţi rosteau numele
În locuri de toate zilele.
Aş fi vrut ca valurile reci să-mi spele mintea,

Iar lumea să se usuce ca o frunză moartă
Ori ca seminţele de păpădie şi să se spulbere în vânt,

Iar eu să te pot găsi iar,
În singurătate.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ezra Pound








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Francesca...simbolul iubirii posesive!
O poezie-n zbucium de gănduri-portative
Pe care creatorul a scris note-n furtună...
Si Beethoven ar spune că aria-i nebună!

Francesca ta ai vrea să știi că-ți aparține...
Viesparul lumii tale nu-i stupul de albine!
Așa că îti dorești ca lumea să se stingă,
Doar gândurile tale pe Ea să o atingă!

Interesante versuri...m-au răscolit! Mulțumesc, Gerra!
Ina M.
marţi, 18 aprilie 2017