Din toate numai roza ce-n moarte mai încheagă
O inima de flăcări pe palidul stufiş,
Prin seara prelungită de soarele pieziş
Cum tremură în purpur, îmi este cea mai dragă.
Şi numai tămâioasa ce s-a păstrat întreagă
În via pustiită de-al toamnei luminiş,
Acum când scânteie de brumă prin frunziş,
Mai tare mă încântă şi locul mă leagă.
Ni-e dor de ce-nflorește sub semnul despărţirii
Şi braţele ce albe de gâtul meu s-au prins
Mă ţin când ştiu că mâne s-or şterge iar privirii.
Minerva-mi spune: - Uită ce-n pulbere se cerne.
Ciorchini de stele setea ţi-o sting şi am întins
Iubirii tale cupa petalelor eterne.
Distribuie: