Yanush - creaţii proprii

Doamne Iisuse, Împarate Ceresc,
învrednicește-mă să te iubesc.

Doamne Iisuse, Fiul Lui Dumnezeu,

Cristina Dicusarî,
lasă-mă să-ţi compun o poezioară.

Dacă ai fi fost cu zece ani mai bătrână (!)

Când se vor deschide lalelele,
când vor înflori crinii,
zâmbetul tău mă va atinge iar, dureros de ușor,
cum atinge vântul toamnei, rătăcind, trandafirii...

Un omuleţ de plastilină îţi aduce o carte,
alt omuleţ de plastilină îţi aduce o hartă de mucava,
altul – mai multe cutiuţe de tinichea
și altul îţi aduce dragostea mea.

Ce să-ţi aducă din întinderea iernii,
Prinţesă a Prinţeselor, soldatul de plumb?
Ca să topim promoroaca inimilor noastre
să-ţi aduc o floare, o carte, un bumb?

Îţi voi cumpăra o cutiuţă de peruzea
și un ponei cu coama înspicată,
dacă vrei să fii iubita mea,
dacă îmi dai mie viaţa toată.

Vino cu mine unde ploile șoptesc dulce
cinci minute pe zi și apoi soarele străluce...
„Vino cu noi, vino cu noi”, zic ploile,
„undeva unde să fiţi doar voi doi...”

Medgidia într-o zi cu ninsoare,
când canalul deţinuţilor sticlește a soare...

Canal, canal...

Te sărut, iubita mea!
Îţi promit că într-o zi vom trăi pe o stea,
unde nu va fi nici întristare, nici dorinţă, nici durere...

De la castelul în care locuiește iubita mea, la Făget,
plec într-o dimineață, foarte încet,
adulmecând aerul care vine dinspre munți,
încă nemurdărit de ale mașinilor burți...