Simona ana - creaţii proprii

Te aștept

Te-aștept să îmi atingi pleoapele pe-o petală de cer,
Cu plăsmuiri in care, furtuna, e un vis,

Cu tine toate zilele-mi sunt pline,
De adieri cu-nmiresmări ce-abundă,
Un lung covor de șoapte nerostite
Și-o stare de eternă creolină ;

Mușcă-ți buzele și lasă-mi
Noaptea de mătănii deasă,
Lasă-mi visele pribege,
Stelelor,

ghemotoc pe cer-
sub razele lunii azi
doi îndrăgostiți

zăpezi peste tot-
lângă casa bunicii
pârtia goală

ploile verii
ultimelor cireșe
de strajă zmeii

Te iubeam
În această seară cu umbrele
Care-ti mângâiau umerii triști
Tulburati de cuvintele alunecoase,

O floare,
Pe buzele tale se lasă
Să încolțească,
Mirosul izbitor al petalelor sale,

E toamnă
În suflet
Și în vise,
În gânduri ce-apun

Bun venit pe lume, soare,
Din al tău păcat de dor
Se revarsă peste zare,
Fulgii primului fior,