Poezii despre Profesori:

Revenim din nou cu gândul
La o vreme ce-a trecut
Ca un vis avut odată
Cu crâmpeie de film mut...

dedicată domnului profesor Anatol Pavlovschi

O chemau zările, depărtările,
rugi închina unui zeu.

În fiecare toamnă o iei de la-nceput,
Tu poţi întotdeauna ce altul n-a putut:
Să creşti cu-a ta iubire şi harul ce îl ai
Vlăstarul ca să-l umpli cu flori în luna mai...

Si in Bacovia
Tot plumbul e topit
Si in Arghezi
Toate poemele sunt testamente

Ba eu zic ca da... Si nu ca sa ma pozitionez altfel decat Criticul. Chiar mincinos si rece este focul lumii. Dar comentez si pozitia Criticului. Banuiesc ca nu greseala de editare a stat la baza opiniei lui. Pe site sunt multe locuri unde sunt greseli de editare si nu au atras atentia. @ Criticul Blind: Este deosebit de utila si categoric asteptata orice interventie a ta si cu siguranta stimuleaza plus-valoarea creatiilor de pe site. Dar iti adresez cu toata consideratia si recunostinta o rugaminte. Te rog insistent, intra mai mult in detalii asupra opiniilor, mai ales negative, pentru ca senzatia mea e ca sacrifici calitatea in favoarea cantitatii. Adica, din respect pentru toti autorii de pe site si vrand sa-i parcurgi pe toti, dai calificative fara sa le justifici, ca si cum autorul trebuie sa stie ce gandesti. Cred ca cel mai mare respect ar veni daca ai argumenta fiecare calificativ in parte, chiar cu riscul de a nu citi toate postarile. Desi ai exprimat un punct de vedere pe larg, la modul general, in randurile catre Stomff Andrei Aurel, eu cred ca nu este acoperitor si nu exclude sustinerea criticilor tale in particular. Multumesc si sper ca sunt in asentimentul multora, dar si ca nu voi fi considerat carcotas. Imi doresc doar ca fiecare din cei ce scriu aici sa aiba sentimentul ca si aprecierile negative vin dintr-un imbold pozitiv. Si astept mereu cu interes astfel de critici din partea ta si nu numai! Multumim ca existi si ca ne citesti! Si sa nu pleci vreodata de pe site!
andreionthepoetry

Când poezia-şi strigă din străfunduri
Poetul, s-o creeze cu-al său verb,
Şoptindu-i ce simţire şi ce gânduri
Să pună în aluatu-i, e… superb!

Iubiti colegi purtand acelasi hram!
Sunt patruzeci de ani - o vesnicie!
De cand, intaia oara, ne porneam
De-aici, ca o superba herghelie

De-aicea, de pe patul de spital,
Pe care ma gasesc de vreme lunga,
Consider ca e-un gest profund moral
Cuvantul meu la voi sa mai ajunga.

Sufocată de viaţa cu program
Şi de-acelaşi "va urma" cotidian
Al savanţilor cu barbă, cu şoşoni şi ochelari -
Pedagogi şi profesori octogenari

De dimineaţă până seara
Visez la şoldul tău, Tamara,
Cel greu şi alb ca un nămete,
Scos de sub rochii pe-ndelete