Mirela - creaţii proprii

Macina moara
Si faina tot curge.
Si oamenii tot pier,
Si moara tot macina.

Cel mai simplu e sa nu scrii.
Mana intepenita carnea aproape hazlie
in mutenia asternuta acolo
noaptea - ca un sal pe gura

in torturata aceasta seara
femeile moarte de iubire
vor cadea pe la porti inecate.
in urma lor ferestrele si usile sparte

„Nu mai cotrobaiti prin cuvinte
ca sa descoperiti in ele legatura cu viata -
mai bine ascultati ce va spun:
pana si iarba de asta vara

Dlui V. G. C.
Asa, simpla vietuire
Eu stiu sa o pretuiesc
Si de acea fericire

Indura-te de omul bolnav.
El zace acum in nestire.
Adu-i satul de bastina la capatai.
Poate l-o auzi si s-o trezi.

Totul e in ordine
Standardul de viata se ridica mereu
Stelele vorbesc la telefon
Lebedele se culca in parcuri cu motanii

Acasa, la matusi, se innoieste casa
c-o sala noua : de-ar vrea sa vina mortii
sa ne vada,
n-ar sti pe unde sa mai intre.

Din I. Nikitin
In cer albastru, razletiti
Se plimba nouri auriti;
Padurea invelita-n ceata

In muzeul padurii cu odajdii de toamna
Suvenir, silabe de cuc,
pe unde potecile se investmanta-n zale.
Spre balconul de fier cu sangerari ruginii peste suisul iederii de intuneric