Mariana Tasente - creaţii proprii

nu știu ce e poezia
dar o citesc în fiecare zi

nu știu ce e viața

într-o zi
va învăța
să cânte
cu soarele

Lasă-te alintată de petalele rozelor
și nu le vei simți spinii sfâșiindu-ți carnea.

Lasă-te sedusă de gustul aromat al caiselor din iulie

Te văd cu ochii închiși
așezi cu blândețe
perdea multicoloră
peste o inimă

soarele răsare
după porumbare
și apoi apune
peste o genune

Pierdut senin
(e un dar divin).
Să-l declar nul?
(că e prea credul!)

Privită de la fereastra din nord,
era locul de unde-și
luau rația de făină pentru
pâinea cea de toate zilele

Și dacă n-ar viscoli
Tot pământul s-ar albi
Neaua moale s-ar așterne
Și s-ar cerne, și s-ar cerne

Penelopă așteptându-l pe Ulise
în mijlocul mării
țesea trăgând vatalele cu
puterea visului la pătrat

Plutești pe un nor de gânduri
și atingi pământul doar așa ...
la o intersecție de cuvinte.