Luciancazacu - creaţii proprii

Răbdare

Răbdare,
când ochii tăi nu văd departe,

Să-mi fie râsul plâns,
cumva, cândva, vreodată
voi vrea să-mi caut loc
prin alte dimensiuni,

IUBIREA-i bumerangul
ce întoarce doar iubire,
Atunci când înspre alții
așa l-am aruncat,

Vorba pleacă, nu așteaptă,
De-i trimisă, s-a și dus!
Ea dă cinste sau rușine,
Căci contează cum s-a spus.

A ști-ncotro ți se îndreaptă
A-ntregii vieții tale țintă,
Așează-n tine-un scop puternic
Ce îl urmezi, te reprezintă.

Ești tot acolo, lună!
Ești tot acolo, soare!
Rămas-a neclintit
Al vostru chip pe cer!

Sub fiecare pas
E-un petec de istorie
Și tot ce-a mai rămas
E-nfrângere sau glorie.

Binecuvintează, Doamne, România!
Să-și păstreze graiul fără compromis,
Să nu-și uite istoria, să nu-și vândă glia,
Și să n-o răpună-un mâine imprecis.