Ion.mihaiu - creaţii proprii
- Chinul meu
De ce mă chinui, Doamne, cu o hârtie goală,
de ce m-ai pus să sap printre cuvinte
când carnea mea e-a gândului tău coală
pe care scrii cu riduri dinainte?
- Coşciugul care se visează pădure
Coşciug putrezit
care se visează pădure,
pe dinlăuntru înlemnit,
pe dinafară secure.
- Emulatorul de suflete. Abis de cristal
Limpede-ţi pare cristalul rotund,
mă poartă cu sine în vidul profund,
suspendă fiinţa-mi în recea-i sclipire
cum sufletul ţine în el o iubire.
- Spre izvor
Mergeam în lungul drumului de fier
sărind febril traversă cu traversă
într-un picior de stârc, prizonier
acestui joc de-a pasărea inversă.
- Emulatorul de suflete. Picătura de sânge
Hai mai aproape, nu pleca prea curând,
sunt singur rămas doar la mine în gând,
un duh rătăcind fără ţel printre umbre,
sub pământ răscolind prin culoarele sumbre!
- Gălbenuş sub coji de nori
Fă-mă, Doamne, să însemn
cât un car zidit în lemn,
cât un vierme de mătase
rozând frunzele cărnoase,
- Emulatorul de suflete. Umbra
Rătăcesc pe culoarele întunecate de sub pământ
şi mă întreb cine sunt, dacă sunt unde sunt,
căci nimeni nu-şi poartă aici conştiinţa sub piele,
aici sunt doar vise cu viaţa trăită în ele.
- Omul negru
Copilul care eram
se speria cu propria lui
imaginaţie.
- Ne vom iubi în haos
Capabilă de haos e femeia
în aşezarea vieţii pe pământ
şi focurilor vii le e scânteia
arzând şi legi, şi ordini, şi cuvânt.
- Printre pruni
Locul de joacă avea un nume:
Printre pruni.
Ne adunam aici convinşi
că putem face minuni.

Distribuie acest autor: