Gavriil Stiharul - creaţii proprii

Cu mii de braţe-ntinse, Dumnezeu,
te rog în fiecare zi şi noapte
şi norii îi cuprind în palme – eu,
dar cuvintele îmi sunt deşarte.

A fi creștin înseamnă a iubi
cu patimă cuvântul ce te-ndeamnă
să arzi în Hristos, și să mai știi
că dragostea nicicând nu se destramă,

Frunze de cuvinte nearse de geruri
se zbat în priviri lipind gând de gând,
îmi vorbeşti deodată cu tristeţi de ceruri
şi ochii stelelor mai reci ca nicicând.

Ştii, noaptea, când aripile oarbe cresc,
poetul stă la picioarele fecioarelor din vis;
nu-s ingeri în ceruri, doar în somnul pământesc
cineva dansează cu cerul deschis.

Patruzeci de sfinţi
ce-aşteptaţi smeriţi
la schit din poiană,
unde nu e iarnă,

În noapte se mai rostogoleşte luna,
în candele, amurgul se-ntoarce aprins,
la Poarte Raiului bate mâna
lui Moş Crăciun, hoinar cu părul nins.

Motto:
„Sus, la Poarta Raiului,
Poarta Raiului,
Paște turma Tatălui,

Eu sunt polenul din cuvinte
şi plâng în fiecare floare,
o lacrimă de-a ei mă doare
căci toate lacrimile-s sfinte.

HAIKU 俳句

Greieri pitulaţi –
ţârâitul subţire

HAIKU 俳句

Nicio potecă –
spiţele bicicletei