Gabriela Mimi Boroianu - creaţii proprii

Dilemă

Cad notele din partitura toamnei
Solfegiază vântul a pustiu

Perdanți

Își țese moartea pânza în juru-acestei lumi
Iar îngerii se pierd, cu aripile arse,

Captivă-n curcubeu

Știam că ești un mag ce doar din gând
Poți preschimba o lume-ntr-o pictură,

Aprindeți felinarele gândirii!

Trăim in țara unde noaptea stăpânește
Și unde cresc păcatele ca frunze-n pom,

Sculptorul de cuvinte

Și îngerii în rai s-au răzvrătit
Când încolțea în versul tău femeia,

Nebunie

Îmi arde inima în piept
Precum un soare-n primăvară

Nuntire

Mi-e sete și mi-e rău de tine
Și ard și-ngheț și mă topesc...

Doină

Cine vine, cine pleacă,
Strop de apă-n piatră seacă.

Mă doare

Mă doare lutul țării de pe oase
Iar Dunărea, în ochi îmi stă să plângă

Te pierd

Te-ndepărtezi, încet, pe zi ce trece.
Te simt tot mai pierdut, tot mai străin