Florin Pindaru - creaţii proprii

La cât
La cât ești de lumină,
La cât ești de frumoasă
Ai crede că se-nchină

Mi-e tare dor

Sub gheara iernii crunte
Cu tot prăpădul de afară

Tu es
Ești raza care înverzește
Câmpurile și copacii
Și lacrima ce învelește

I
Trece luna peste bolta
Ceriului de nestemate
Cu-argintatul ei spectacol

Liniște

Somnul greu, domol coboară
Peste pleoapele-ți trudite

Copiii pâinii

Cu mâini trudite, cum le au,
Scăldate-n glia din ogor

Lumea bună

Dacă într-adevăr există viață
Și nu al morții e sfârșitul

Boala cea mai grea

Mă roade aprig timpul
Mă uită carnea mea

Dilemă

Un bogat dintre aiceia ce averilor slujesc
Într-o zi purtându-și fala și înaltul rang domnesc

Timpul

Destrămatu-s-a degrabă
Visul alb al tinereții