Erw Magdo - creaţii proprii

Nici nu mai știu de e noapte sau zi,
Clipă cu clipită se petrec și le resimt
În serile calde și diminețile limpezi,
Gânduri de limpezit, să simt ce presimt.

Suflete. Inițial au fost create ca precept curat,
Fără complicații mundane, murdare, iluzorii.
Intern ne putem recunoaște esența nealterat.
Vindecăm doar straiele acestea cu tesmoforii.

Raze de soare-mi pătrund prin pleoape,
Spectrul de culori mă mângâie pe gene.
Văd și simt lumini din aproape-n aproape.
Metamorfoze adaptate la cauze exogene.

Rădăcini în formă de litere și omizi,
Devin fluturi, mugurii dansând timizi
Și toată liniștea se umple de cânturi,
Prin grădinile vii, pe nobile pământuri.

Pe etape, eremitul se regăsește în fața...
Unei linii fine, între întuneric și lumină.
Cere regruparea cărților de joc de-a viața
Și fiecare simbol prin mutări se exprimă.

Azi
E acum,
Din mereu și
Suntem aici să știm,

Pe valuri cu unde în mareea eternă,
Răzbatem și străbatem prin nemărginiri
Și clipă de clipă, clipim ca o lanternă,
Privindu-ne în suflete, a sacrelor trăiri.

Aceste hotare au fost definite de ere,
Cetatea a rămas la fel, cu tot cu avere.
Ziduri solide la cer ancorate, racordate
Și arcași pregătiți cu spirite blindate.

Împrumută-mi privirea ta,
Să văd ce văd, cu și prin ea.
Să-ți recunosc visul și originea,
Cu poli magnetici e manifestarea.

Facem salturi, de pe un tărâm pe altul,
Pare la fel, dar e altfel și la un alt nivel
Ni se pare că existăm, dar visare e totul.
Proiectăm cadre diverse din propriul castel.