Eliza - creaţii proprii

Sub cerul inorat
În burnița ce cade
Zei coboară simplu
Din Olimpul cel înalt.

Ce simt pentru tine?
Sunt vrăjit de înfăţişarea ta
Mă atrage perfecţiunea ta
Chipul şi trupul tău fragil

Iubește-mă
Îmbrăţişează-mă
Priveşte-mă cu dragoste
Am nevoie de toate

Lacrimi grele, şi dor mult
Ce curg până la pământ,
Curg şiroaie, gârlă mare
Se încurcă în picioare

Sunt dependentă
De marea din ochii tăi,
Mai vreau , din liniştea
Şi dorul sufletului tău

Am venit să-ţi sădesc
Grădini de vise în suflet,
Am venit să-ţi brăzdez
Buzele cu pasiunea mea,

Vin peste tine
Cu o ploaie de săruturi,
Mă aşteptai
Acoperită de dorinţă

Tu care zâmbești la stele,
Tu care respiri cu vise
Tu care sub gene ascuzi
Galaxii întregi de stele.

Ţi-aş da un sărut
Dar sunt atât de obosit
Aş vrea să te privesc
În ochii albaştrii de safir

Eşti dincolo de timp, 
Eşti dincolo de spaţiu, 
Mult dincolo de cuvinte, 
Gânduri şi chiar vise,