Rânduri pentru confratele Rolea

M-am reîntors dragii mei confraţi. Nu am fost gonit de nimeni şi nici nu sunt un laş să fug, dar probleme personale m-au făcut să fiu plecat câteva zile.
Totodată vă asigur de obiectivitatea mea şi pe viitor, iar în legătură cu ‘’ atacurile’’ confraţilor la adresa Criticului, eu vă spun că sunt păreri pertinente, obiective, de oameni posesori de creiere. Aici sunt posesorii de creiere şi posesorii de suflete, iar site-ul înglobează în modul cel mai frumos acest aspect.
Vreau să vă asigur de la început că eu NU m-am simţit jignit de niciun confrate până acum, mai mult am simţit că sunt acceptat şi chiar necesar. Ce poate fi mai frumos pentru mine decât să văd că mă iubesc confraţii care au primit NU la anumite poezii.

Niciodată NU am dat şi nu voi da NU sufletelor voastre minunate.

Cea mai frumoasă lumină întâlnită aici este lumina sufletelor voastre şi toţi, absolut toţi cei care scriu sau citesc poezie sunt oameni frumoşi. Da sunteţi cei mai frumoşi confraţi şi cei mai sensibili. Bineînţeles că unii scriu la un anumit stadiu poetic, alţii sunt la alt nivel al creaţiei, dar toţi, absolut toţi sunteţi cei mai frumoşi confraţi. Vă iubesc cu tot sufletul meu şi eu şi vă preţuiesc şi vă slăvesc şi sunt sclavul sufletelor voastre frumoase şi vreau să rămân şi pe viitor.

Sunt alături de voi încă de la începutul acestui site şi, în primă fază, nu am comentat, m-am limitat numai să citesc, apoi am crezut, am simţit, şi Dumnezeu m-a trimis să vin printre voi cu experienţa mea mică sau mare sau aşa cum este ea. Nu am avut pretenţia că sunt cine sunt şi am încercat să vorbesc, să comentez şi să scriu exact la nivelul curat şi simplu al doritorului de poezie.

Bineînţeles aici sunt cam trei categorii creatoare de confraţi:

- Începătorii, cei care au venit pe acest site, dar după câteva luni de scris şi citit au evoluta firesc şi invariabil;
- Nivelul mediu al creatorilor de frumos, sunt acei confraţi care ţin versul nărăvaş în hamul creaţiei;
- Avansaţii, adică cei care scriu liber, poezia pentru ei fiind o meserie.

Şi mai este o categorie, o adevărată mină de aur a site-ului: CITITORII care poate nu scriu sau nu publică, dar au inima cusută cu petale poetice şi sufletele coapte la focul poeziei.

Pentru toate aceste categorii eu trebuia să ţin un echilibru şi să menţin obiectivitatea comentariilor.

Uneori eram sufocat şi munca nu era tocmai uşoară şi nici nu este, mai ales că aici sunt între creiere şi suflete.
Dacă am reuşit să fiu obiectiv rămâne la latitudinea dumneavoastră şi pentru trecut şi pentru viitor.
Cert e că mi-a fost foarte greu să ţin pasul cu cititul şi mai ales cu comentatul, pentru că este un volum imens de muncă, corelat şi cu activitatea mea zilnică plus câteva probleme de sănătate m-au făcut să nu ţin pasul cu comentariile la toţi confraţii. Mai mult, la categoria avansaţi, i-am citit, m-am bucurat şi am trecut fericit la alt confrate să-l citesc.

Pe toţi, dar absolut pe toţi cei care au postat i-am citit, am citit şi comentariile, precum şi postările făcute din poeţii consacraţi. Uneori am şi dat subtile indicaţii de urmat în citit gen: Tagore, Blok, Saadi, Rumi, A. E.Poe, A. Rimbaud, Hafez, Baba Taher, Paul Verlaine, etc, etc...

Această ghidare sau recomandare spre citirea marilor poeţi enunţaţi mai sus a avut în primul rând rolul formator pentru cariera poetică specifică acelei categorii de poeţi începători. Este o axiomă expresia citeşte, citeşte, citeşte... cu cât citeşti mai mult din clasici NU ai cum să nu scrii şi tu, eşti contaminat ireversibil şi atunci creşte şi calitatea scrierilor proprii.
Nu am zis citeşte, citeşte, citeşte ca o mustrare, ci ca un îndemn să strălucim mai frumos. Perfecţiunea este indusă de citit.
Pentru că am fost ascultat eu vă mulţumesc sincer.
Deci, am fost sunt şi voi fi cu voi până la capătul lumii cu sinceritate şi loialitate.

Cu privire la confraţii care postează am să fac câteva specificaţii.

Am fost încântat încă de la începutul site-ului de cel puţin doi confraţi: Blacks şi Rolea, chiar în această ordine, repet în faza de început a site-ului.
Amândoi m-au încântat.
Primele postari ale lui Blacks erau şi sunt superbe. Analiza s-a făcut asupra frumuseţii versului, nu asupra greşelilor, inerente de astfel de începători
Rolea cu o naturaleţe în scris, cu un vers simplu, curat, de suflet.
Amândoi se pare că se sting uşor, uşor...
Dar asupra lui Blacks am sa revin cu alta ocazie , dar vă asigur că îl aştept cu toată căldura inimii.

În legătură cu Rolea

L-am analizat, l-am citit, l-am recitit atât pe site, pe blog, pe faceebook cât şi cartea lui. Mi-a căzut în mână cartea lui de la colegă mea, doamna Profesoară Valentina.

Am să fiu cât se poate de sincer. Am fost încântat de frumuseţea versului, de sufletul curat al poeziei lui, de analiza fenomenelor naturale existente în satul românesc, de dragostea pentru mama (poezii absolute frumoase).
După ce l-am citit, repet, l-am citit chiar mai mult decât ştie chiar el, sau decât îşi imaginează, am constatat că la el poezia este joacă, o joacă de copil, ce-i drept uimitor de sensibilă şi frumoasă.

Am să-i spun verde în faţă, aşa cum cere prin poezia lui.

Scrierea lui în joacă a evoluţ în bine pe parcursul trecerii anilor. O anumită calitate are poezia scrisă acum un an şi altă calitate are poezia lui de astăzi. Evident că este un salt calitativ în versul lui, numai că aici, pe site, se întâmplă un fenomen cel puţin ciudat pentru mine, şi anume:
- Rolea a postat şi postează poezii vechi şi mai mult decât atât nu a revenit şi nu revine asupra greşelilor din poezia postată. Calitatea poeziilor vechi este, aşa cum am mai spus mai puţin calitativă.
Un fenomen care m-a deranjat şi mă deranjează îl reprezintă neacceptarea criticii. Nu numai eu am sugerat că nu e bine, dar şi confraţii: Blacks, Adina, Camelia, Stomff, Andrei, etc, etc. Urmarea? Nu numai că NU a modificat (deşii poate asta), dar nu a zis nici măcar mulţumesc.
- Rolea ar trebui să înţeleagă până nu e prea târziu că cei care te citesc, cei care te apreciază merită măcar un simplu mulţumesc. Să fie îngâmfare? Să fie siguranţă înşelătoare că este bun? Să fiu bunul simţ? Nu ştiu, dar e u joc cu cărţile pe masă faţă de el şi spun: NU se face aşa, nu se procedează aşa cu oamenii care te citesc şi care te salute prin mesajele lor!
- Despre atitudinea de a modifica o poezie la sugestia confraţilor nu vorbesc, dar ar trebuii să ţină seama că toţi au fost sinceri şi i-au spus în modul cât mai onest unde greţeşte.

- În analiza mea constat şi faptul că este omul extremelor, şi anume, ori scrie fiind marcat de o frumuseţe izbitoare care îl sensibilizează în frumos până la lacrimi, ori scrie că o răzvrătire, ca un urlet turbat de lup gata să sfâşie.

Dau exemplu de poezii sfâşietor de frumoase:

Un colţ de dimineaţă, Ochii tăi, Ruga Nenăscutei, Corbul Roşu, Azorel, Off, mamă, mamă, S-a dus dracul ţara noastră, Te-am iubit, etc.

Mie mi se pare ciudat că a şters o serie din cele mai frumoase poezii care le are de pe site, tot ca o răzvrătire că i-am dat NU.

Rolea ar trebui să observe că tot mai mulţi confraţi i-au cerut să reposteze poeziile şterse, poezii care NU sunt în carte, iar Rolea ce face? Atacă, tace, şterge, loveşte şi fuge...

Atitudinea lui nu este corectă atât faţă de el cât şi faţă de confraţii care-l citesc. Repet, i-a cerut Camelia să modifice o strofă, i-a cerut Adina să modifice un vers fenomenal de frumos, iar el porneşte JIHADUL POETIC (mi-a plăcut expresia, dar m-a durut sensul dat de el), i-a cerut Stomff, i-a cerut, dar cine nu i-a cerut, iar Rolea nici măcar mulţumesc nu a zis. Cum să caracterizez eu această atitudine?

Poezia Corbul Roşu, este o răzvrătire extrem de frumoasă, şi sunt convins 100% , după ce l-am citit pe ROLEA mai mult pe blog decât aici, că iniţial poezia a vrut să fie un atac la adresa mea, numai că mie mi-a plăcut şi-mi place să provoc, să întărit, să agit, să fac confraţii răi, dar exclusiv în frumos. O răutate în frumos. Şi Aurel Ăn comentariul lui afiră ca am vrut să-l fac rău în frumos pe Rolea, dar Rolea NU a înţeles asta dintr-un motiv simplu dar dureros: Roleaq nu citeşte nici măcar comentariile la propriile poezii. O atitudine dureroasă pentru mine şi pentru confraţii care-i comentează. Îl rog să fie bărbat şi să mă contrazică dacă nu am dreptate.

Ştiam şi ştiu că el scrie în joacă, sau la nervi. Îmi permit să scriu poezia lui din carte:

Făurar de iubire

Ai descătuşat în pieptu-mi tumultoasele izvoare,
M-ai întărâtat cu băţul mârâind lanţul să-l rup.
Mângâindu-mi fruntea lată, mi-ai dat două aripioare
Şi m-ai pus în primăvară de sub lespezi să erup!

Ai ascuns în peşteri gerul şi mi-ai dat o rază spadă
Defrişând necunoscutul să torc fir de zâmbet cald;
Zbuciumul de-o viaţă întreagă l-ai dus seara în câmpie
Şi în baltă dintre tufe, muntele m-ai pus să-l scald!

Este de o frumuseţe aparte şi după cum se poate vedea este omul extremelor, adică ori scrie intrat în el (Ruga Nenăscutei) ori la la provocare, la scandal aşa cum se vede şi mai sus (m-ai întărâtat cu băţul...); Mai dau un exemplu : poezia ‘’ S-a du dracul ţara noastră ‘’ este aşa de frumoasă incât lacrimile îţi vin nechemate. E o poezie de răzvrătire...Rolea ce face? O şterge de pe site. Motivul? Joacă de copil...

Ori tocmai acest stil este cel mai dăunător, inconstant în scris. De ce trebuie să înceapă un scandal unde se pare că se simte în largul lui (vezi cearta cu Adina, unde vorbea de cuţite pe masă), de ce trebuie să-l atac eu că să scrie Corbul Roşu (frumoasă rău această poezie)?

Acum, cu privire la expresia lăutar. Nu este şi nu va fi o jignire pentru că Rolea scrie efectiv după cum îi dictează sufletul. Aici are dreptate: este NATURAL,

Dacă îl întrebi de prozodie, dacă îl întrebi de reguli poetice, ritm măsură, imagini, metafore, etc, îl omori... dar la el abundă aceste imagini în unele poezii fără să ştie ştiinţific despre ele, ci pur şi simplu aşa îi dictează lui sufletul.

Sunt oricând gata să demonstrez acest lucru, dar fără o aplecare ştiinţifică asupra fenomenului poezie el scrie şi sufletul lui îi dictează aşa să scrie. Deci e Natural. Iar părerea mea este sinceră, scrie după ureche, dar, din fericire scrie frumos, dar în joacă. Nu se apleacă, nu corectează, nu ascultă de sfaturi, pur şi simplu se joacă.

Concluzia mea este că nu va ajunge niciodată el să domine poezia, ci poezia îl va domina pe el.

Vreau să fiu bine înţeles, are un suflet frumos, foarte frumos, că nu ar scrie dacă nu ar trăii versul.

Tocmai această simplitate complexă a scrierii lui m-a făcut să-l admir la începutul existenţei site-ului.
Faptul că el nu vine cu poezii noi, că pune aici pe site poezii gen: Nu te mai da fată mare, Amin, Iubeşte-mă şi pe mine,... mă face să cred că intenţionat vine cu poezii mai slabe calitativ, şi parcă ar vrea să mă întărâte el pe mine.

Repet, la orice NU dat de mine, au venit şi confraţii şi l-au corectat, iar răspunsul lui Rolea nu a fost nici măcar mulţumesc. Oare nu merităm mai mult şi aici nu mă refer la mine ci la confraţii care îl apreciază şi care îi vor binele.

Deci şi sub aspect de atitudine şi respect lasă de dorit.

Cu privire la ura lui pentru mine. Eu chiar nu mă sperii chiar aşa de uşor, şi mai mult decât atât, amintesc aici că la un comentariul a spus că vrea să fie provocat de oricine, şi e gata să răspundă.

Apreciez asta şi se adevereşte încă o dată ce am afirmat că răspunde mai ales la scandal.

Îmi aminteşte aici de un vers celebru al lui Esenin...’’ şi adesea de la încăierare mă întorceam cu nasul sângerat’’ în traducerea lui George Lesnea.

Da, îl rog să răspundă provocării mele în următorul mod:
- Să-şi schimbe atitudinea faţă de confraţi;
- Să-şi schimbe atitudinea faţă de poezie;
- Să-şi schimbe atitudinea faţă de el însuşi;
- Să-şi schimbe stilul de joacă faţă de această artă.

El poate, spun cu toată sinceritatea: poate, dar seriozitatea aparţine autorului nu mie.

În legătură cu provocarea, dacă eu sunt ‘’Omul negru’’ pentru el, atunci hai să fiu Omul negru.

Îl rog, îl provoc, îl lovesc, îl atac să mă atace în frumos, să mă atace cu versuri ‘’ la nervi’’ îl pun acum în faţa tuturor confraţilor să treacă acest examen, şi anume:

- Să plagieze ‘Omul negru’ a lui Esenin, fără să-l plagieze pe Esenin, având drept temă ura lui pentru mine – că doar l-am făcut lăutar...

Repet testul este: să plagieze Omul Negru, fără să plagieze pe Esenin.
- Dacă nu găsesc elemente de plagiat în ura lui în versuri faţă de mine.. înseamnă că e lăutar;
- Dacă plagiază însemnă că e plagiator şi îi urăsc cu adevărat pe plagiatori.

Deci urăşte-mă prin plagiat ca Om negru pentru tine şi nu plagia pe Esenin.
Ai două zile în care vreau să ‘’nu te mai dai fată mare’’

( îmi permit să atrag atenţia că testul este cu dus şi întors, adică vreau să plagieze fără să plagieze... Omul negru).


Cu toate asta spun: pentru mine eşti un confrate la care ţin şi pe care îl apreciez foarte mult, dar nu-ţi stinge singur steaua ta frumoasă.

Dacă nu deranjez am să fac comentarii şi analize şi la alţi confraţi. Mă refer aici la Aurel, la Stomff, la Andrei, Mirela, Dana, Falvius, Adina, Camelia, Gerra, Costel, etc, etc.

Cine nu doreşte mă poate bloca să comentez, dar de citit am să vă citesc până dincolo de versuri.

Vă rog să mă scuzaţi pentru greşelile inerente.
Timpul este duşmanul meu şi fug să mai citesc şi eu ceva. Off , Doamne daca ziua ar avea 25 de ore eu aş fi fericit...

Te aştept... Corbule Roşu... în două zile la Jihadul Poetic şi ai permisiunea mea să foloseşte un potop de metafore şi figuri de stil în modul cel mai dur la adresa mea, dar să strălucească de frumos...

Semnat ‘’ OMUL NEGRU ‘’ pentru Corbul Roşu...

Mulţumesc pentru că mi se permite o dezbatere în frumos şi vă asigur că eu Nu urăsc pe nimeni, ba din contră: ‘’vă iubesc cu tot ce se iubeşte’’

Am uitat să spun ceva Rolea: Te iubesc cu ura ta împotriva mea...şi întorc şi celălalt obraz....

CRITICUL BLIND,
marți, 30 iunie 2015