Randuri la randul lor... pentru Criticul Blind

Mă înscriu şi eu în practica postărilor directe pentru a da un răspuns şi cred că este o practică eficientă.
În primul rând, te felicit pentru faptul că există acum rubrica CE SPUNE CRITICUL BLÎND şi cu atât mai mult cred că este util comentariul meu.
Întrucât, înaintea « Rândurilor » pe care mi le-ai adresat, am postat un comentariu la poezia « Pelerinul » a lui SAlecsandru şi unul la poezia « Superb » a subsemnatului, care zic eu că au relevanţă în cadrul dialogului nostru purtat cu mai multe ocazii, dar pe care nu ştiu dacă ai mai apucat să le citeşti, voi da şi aici un răspuns care va include unele idei de acolo, cu modestie şi cu admiterea locului pe care-l am faţă de tine, recunoscându-ţi la modul cel mai serios valoarea incontestabilă.
Am spus deja că încep să cred că se încheagă un soi de prietenie între noi şi sper ca sentimentul sa fie reciproc. Pentru că un prieten adevărat este cel care are şi curajul să te critice, nu numai tentaţia să te laude. De aceea, mi-aş dori ca şi tu să mă consideri pe mine un prieten... SPER CA ŞI EU SĂ-MI ADUC APORTUL LA ŞLEFUIREA CRITICILOR TALE, LA FEL CUM ŞI TU DOREŞTI SĂ RELEVI LUMINA DIN CREAŢIILE NOASTRE.
Am citit majoritatea intervenţiilor tale făcute pe acest site şi, de aceea, aceste precizări nu vizează doar opiniile pe care le ai vis-a-vis de poezia mea, ci faţă de cele mai multe poezii ale diferiţilor autori - fie ca au primit NU, fie DA. Şi a-propos, sunt aici autori excelenţi, eu sunt la degetul lor mic din punctul de vedere al creativităţii… Mă simt onorat că pot posta alaturi de ei !
Mai intâi de toate, sunt însă nevoit să mărturisesc că am senzaţia că natura postărilor de pe acest site este uşor deturnată spre strădaniile autorilor de a răspunde aşteptărilor Criticului Blînd, care s-a situat de la început, el singur, pe un plan superior celor ce scriu aici, prin asumarea rolului de observator, dublată de erudiţia sa inconstestabilă... Această auto-poziţionare a indus ulterior, după părerea mea, şi considerarea Criticului de către autori în acest sens dorit de el. Deci efectul scontat a fost atins… Mi se pare o sugestionare subtilă, dar eficientă.
Doresc să nu creadă nimeni că mă deranjează critica în sine. Critica este binevenită, ba chiar şi atunci când nu este blândă, ci muşcă din autor, şi chiar dacă eu nu pentru critică postez aici. Iar pentru acest aspect, îţi mulţumesc ţie şi celorlaţi cititori ai noştri (fie că sunt din rândul autorilor, fie că sunt cei care monitorizează site-ul, fie că este vorba de alte persoane). În această ordine de idei, pot spune că cea mai usturătoare critică am văzut-o ca fiind cea venită de la Blacks, în “Despre circuitele în natură”. Şi nu a existat acolo niciun “Deocamdată NU”…
În al doilea rând, eu văd critica ce duce spre o reacţie pozitivă din partea autorilor şi spre lupta lor cu ei înşişi pentru a fi mai buni, ca fiind acea critică ce se susţine prin ARGUMENTE PE FOND, şi nu doar prin acordarea de calificative, nici măcar prin manifestarea unei indignări cu privire la câte un vers, fără a indica de ce nu ar fi potrivit respectivul vers. Cum aş putea, ca autor, să mă îmbunătăţesc, dacă cineva îmi spune că nu e bine, dar nu-mi spune şi ce anume nu e bine şi, eventual, ce aşteaptă de la mine ca să fie bine? (De exemplu, în “Pelerinul” a lui SAlecsandru, te citez: “De focul lumii minmcinos si rece.??????? deocamdata: NU!” ) De-abia după ce aceste condiţii elementare sunt întrunite, autorul poate, cu tot dreptul şi poate chiar obligaţia, să cântărească variantele şi să decidă dacă este sau nu de urmat critica respectivă. DAR NUMAI DUPA ACEEA. Altminteri, critica nu face decât să demoleze sau, în orice caz, să nu-şi aducă nicio contribuţie la creşterea valorii operei acelui autor. Sigur, pentru ca un autor să poată susţine o astfel de abordare, trebuie să aibă o anumită tărie, adică să aibă şi el argumente pentru ce a scris, fiindcă altfel se va lăsa copleşit de ideea că ştie criticul ce spune… Iar criticul chiar ştie, uneori. Şi aici mă refer inclusiv la Criticul Blînd. Dar, Criticule Blînd, cu toată consideraţia, mie îmi laşi impresia că preferi să te ascunzi în spatele lipsei timpului pentru a nu fi acuzat că nu dai mai multe detalii, însă în realitate nu faci decât să SACRIFICI CALITATEA ÎN FAVOAREA CANTITĂŢII. Adică, susţinând respectul faţă de toţi autorii de pe site (ceea ce nu mă îndoiesc că este întru totul adevărat) şi vrând să-i parcurgi pe toţi, dai acele calificative fără să le justifici, ca şi cum autorul trebuie să ştie ce gândeşti. Cum am mai spus-o, cred că CEL MAI AUTENTIC RESPECT ar veni dacă ai argumenta fiecare calificativ în parte, chiar cu riscul de a nu citi toate postările. Deşi ai exprimat un punct de vedere pe larg, la modul general, în « Rândurile » către Stomff Andrei Aurel, eu cred că acesta nu exclude susţinerea criticilor în particular.
În al treilea rând, eu nu am privit invitaţia de a posta pe acest site, venită pe email din partea autorilor site-ului, ca pe o invitaţie la concurs (nici măcar la un concurs al autorilor cu ei înşişi), ci ca pe o invitaţie la expunerea operelor lor, pentru a nu rămâne poeziile scrise şi băgate în vreun sertar, ci pentru a putea fi exteriorizate. La urma urmei, poate una din cele mai importante funcţii ale fiinţei umane este cea de comunicare. La ce bun să scrii dacă nu comunici şi altcuiva? Asta nu înseamnă că nu primesc cu bucurie criticile pozitive şi negative, dar repet, argumentate explicit.
Mai departe, mi se pare extrem de importantă încă o chestiune, care nu-mi dă dreptul la lipsa de cultură şi nu o justifică cu nimic: şi criticul, în genere, poate cădea în capcana erudiţiei sale, astfel încât să-şi constituie repere fixe şi oarecum rigide în evaluările pe care le face, repere provenite din raportarea la stiluri consacrate, autori consacraţi etc. Însă cred că este esenţial să permită şi alte posibilităţi de exprimare poetică, chiar dacă nu de acelaşi calibru. Cred că nu totul trebuie să treacă prin filtrul comparării cu acele repere ce sunt, pe bună dreptate, supreme.
Mai trebuie să menţionez ceva: o mică strângere de inimă am faţă de faptul că, deşi mi-ai mărturisit într-un comentariu că nu eşti deţinătorul Adevărului absolut, atitudinea ta este a celui care nu lasă loc de opinie diferită, ca şi cum ai emite un decret. Dacă lucrurile stau cum spui, aş prefera un: “Eu consider că…”, sau “Mie mi se pare că…” sau “Îţi sugerez să…” etc. În schimb, vine ghilotina: Deocamdată NU/Deocamdată DA (amândouă sunt ghilotine, în opinia mea). De ce aşa…? În schimb, te-ai minunat de faptul că unii comentează sec doar “Superb” sau “Uau”. Oare tu nu faci, într-o anumită măsură, acelaşi lucru? Mă bucură însă că, după solicitarea mea, am început să observ şi o oarecare îmbogaţire a intervenţiilor tale, iar uneori chiar comentarii largi. Sper ca aceasta să devină regula, iar abordarea veche excepţia.
Nu în ultimul rând, trebuie să declar că nu simt nevoia să demonstrez nimic nimănui, ci numai bucuria de a-mi face cunoscute creaţiile, aşa cum am văzut eu necesar să le aşez în pagină. Dacă citindu-le, cineva va rezona cu cele ce am scris eu, mi-am atins ţelul. Înseamnă că nu sunt singur în trăirea respectivă. Atât…
Am scris aceste rânduri nu din mândrie sau încapaţânare, ci cu convingerea că ele vor găsi ecoul pe care-l doresc în ce priveşte contribuţia ta la creşterea valorii acestui site şi pentru că vreau ca fiecare din cei ce scriu aici să aibă sentimentul că şi aprecierile negative vin dintr-un imbold pozitiv. Aştept mereu ASTFEL de critici din partea ta şi nu numai !
În ce mă priveşte, te asigur că voi încerca să ţin cont de fiecare apreciere critică a ta (dacă o şi înţeleg, desigur) şi, în măsura în care o voi considera justă, voi încerca să o asimilez în ceea ce voi scrie ulterior. Sper că nu te voi îndepărta de mine prin ceea ce am scris aici şi te rog, încă odată, să mă consideri un prieten!
În final, cu umilinţă, îmi permit să mai spun doar atât: gestionează cu maximă înţelepciune şi eficienţă această poziţie de autoritate care îţi este recunoscută oficial pe site, prin crearea rubricii “Ce spune Criticul Blînd”.
M-am adresat ţie cu toată preţuirea şi admiraţia şi cu siguranţa că cineva ca tine va înţelege ce aşteptări am de la el !

andreionthepoetry,
luni, 23 martie 2015