Rânduri pentru andreionthepoetry

Andrei, te asigur de toată preţuirea mea şi cred în tine, cred în poezia ta şi te citesc. Sunt convins că vei face progrese uriaşe, iar eu... trăiesc datorită vouă, eu caut lumina din voi, eu vreau să fiţi buni, să scrieţi versuri, să explodaţi în frumos. Dragul meu confrate, astăzi suntem... o generaţie poetică de sacrificiu după ce Păunescu a plecat dintre noi şi suntem obligaţi să ducem mai departe poezia. Am să scriu mai mult în viitor despre această stare de fapt, dar voi, confraţii mei, trebuie să scrieţi poezie. Să nu mă înţelegi greşit, venirea mea aici pe acest site a dus la creşterea calităţii poeziei postate, iar eu încerc să fiu cât mai aproape de voi. Sunt şi confraţi care SE BUCURĂ PESTE MĂSURĂ numai că-i citesc... şi chiar nu se supără pentru un calificativ negativ. Nu dau calificativ să fiu în treabă, dar am anumite criterii de analiză şi, îţi spun cu toată sinceritatea, fiecare poezie o citesc cel puţin de două ori şi apoi încep să văd ce pot îndrepta... dacă este de îndreptat. Poate ochiul experienţei mă face să văd greşeli şi la cei ce dau calificativul superb... dar tac... să nu stric din farmecul trăit de poet. Ştiu că toţi care postează aşteaptă să fie citiţi, şi uneori te doare dacă pui o poezie şi nici măcar CRITICUL nu dă un calificativ acolo, chiar negativ. Te asigur că citesc toate poeziile postate le citesc, repet, cel puţin de două ori, chiar dacă nu scriu întotdeauna un comentariu. Sunt poezii pe acest site de o frumuseţe RARĂ şi mă doare că nu vă descoperiţi între voi, nu vă ajutaţi voi confraţii să scoateţi lumină la iveală. Eu aş vrea să fac ultimul comentariu la o poezie, deci după voi. CITESC INCLUSIV COMENTARIILE de la poezii. Încercaţi să vă ridicaţi, să vă lăudaţi când se merită şi se impune, încercaţi voi înşivă să daţi calificative şi să vă popularizaţi pe voi. Îţi dau un exemplu care pe mine m-a încântat profund. La o poezie a confratelui Blacks un alt confrate i-a scris următoarele rânduri: ‘’ lasă-mă să-ţi spun ceva: eşti mai luminos ca cerul şi mai şi că steaua mea - ăsta este adevărul! ‘’ COMENTARIUL mi se pare de o frumuseţe rară şi-l compar cu acel răspuns dat de VASILE ALECSANDRI celor ce-i prevesteau apusul când pe cerul poeziei răsărea steaua lui Eminescu: ‘’ E UNUL CARE CÂNTĂ, MAI BINE DECÂT MINE ?..... CU ATÂT MAI BINE ŢĂRII, ŞI LUI CU ATÂT MAI BINE! ’’
Dar comentariul confratelui nostru a trecut neobservat, dar ce poate fii mai frumos când un făuritor de frumos îl laudă pe aproapele lui. Vă cer o singură favoare: citiţi-vă şi voi între voi şi daţi calificative sincere, iar atunci lumina versului ce-i crud acum se va coace. Eu am să vă ajut să coaceţi vorbele.
Eu pe toţi vă iubesc şi trag spre voi cu toată dragostea. Uneori mi se pare că sunt căţeaua lui Esenin care se întoarce plânsa acasă, după ce stăpânul posac i-a aruncat cei şapte pui abia fătaţi într-o viroagă. Eu am sufletul rănit prin pierderea puilor dar vin spre casa voastră, spre sufletele voastre să vă ascult glasul luminii din suflet şi atunci mi se pare că aud scâncind căţeluşii mei aruncaţi în apa pierzaniei de stăpânul posac. Vă iubesc sincer şi trăiesc prin voi.
Eu nu mă supăr pe oameni niciodată.

PS. Mi-e foarte greu să mai verific ce tastez deoarece timpul este duşmanul meu. Daca fac greşeli NU sunt de fond şi sunt de suprafaţă. In poezie greşeala are altă greutate faţă de comentariu.

CRITICUL BLIND,
luni, 23 martie 2015