- Acasă
- Dezbateri Generale
- La mulți ani, Gerra noastră dragă
La mulți ani, Gerra noastră dragă
Postez dezbaterea prezentă de sine stătătoare, exact astăzi de ziua dragei noastre GERRA, și reprezintă un răspuns la dezbaterea privind calitatea poeziei cât și un răspuns la dezbaterea Adinei, locuri de lumină unde Gerra a muncit pentru NOI. Mi-am permis să deschid o dezbatere nouă exact acum de ziua Gerrei noastre dragi, ocazie cu care îi urez un călduros LA MULȚI ANI și multă, multă sănătate și lumină. Considerație, Gerra noastră dragă. RĂSPUNS Veni vremea când, cuminte, voi răspunde prin cuvinte. Slova simplă şi senină este plină de lumină, cum e floarea din fereastră... ca răspuns la Gerra noastră. Am citit lumina com-ului tău lung, şi cu modestie aş dori s-ajung, pentru toate cele, eu să-ţi mulţumesc, c-ale tale vorbe… mult mă fericesc. Vezi tu, Gerra dragă, tu ai versu-n mână şi peste lumină eu te văd stăpână... şi-ale tale rânduri, o spun împăcat, chiar şi pentru mine... ele vin ca sfat. Lăsând versificaţia în seama celor ce fac această nobilă meserie, răspund acum cu acea gingăşie ce o are Criticul. Dragă Gerra, ai dreptate în toate cele scrise şi mai mult decât atât eu cred că toate cele spuse de tine ar trebui înrămate şi puse pe peretele sufletului de către orice aspirant la această dulceaţă a sufletului numită poezie. Apariţia mea pe site s-a făcut pe fondul cererii nescrise a sufletului doritor de poezie al începătorului, al aspirantului, al doritorului să pună versurile pe foaie. Eu, înainte de a face analiza poeziei postate de un confrate, am încercat să înţeleg gândirea aspirantului la poezie, acea stare apriori, care este declanşată de simţul instinctiv a doritorului de frumos. Acea pornire poetică primară, acea dorinţă nepotolită de a scrie ce dă-n clocot sufletul din noi. Când eram mic, citeam poezii şi priveam la focul de sub tuciul cu lapte şi vedeam cum versurile albe se ridică din tuci şi vin să inunde focul dragostei. Atunci am înţeles că sufletul unui poet se revarsă ca laptele din tuciul creaţiei. Apoi am fost surprins să citesc cum văcuţa cea bălaie cu ochii umezi de cerul crud din iarbă ne plăteşte cu lapte cald scurs din cele patru versuri calde ce se aflau pe ugerul ( strofa) vacii. Din strofa blândeții mama strângea cu mânuța-i de lumină fiecare vers până ce laptele iubirii curgea într-un blid de cer albastru. Atunci mi-am dat sema că sufletul are nevoie de acest lapte poetic, atunci mi-am dat seama că iarba cerului de nea vine-n farfuria mea. Tocmai acea dragoste a copilului pentru laptele muls din ugerul creaţiei avea nevoie de susţinere, avea nevoie de căldură, avea nevoie de înţelegere şi mai mult... avea nevoie de suflet. Cel mai trist moment ce se poate întâmpla unui copil e să-i iei bombonica, să-i iei jucăria, să-i iei micile oaze de fericire. Eu n-am avut copilărie şi nimeni nu m-a mângâiat şi n-am stricat o jucărie... căci n-am avut... ci.. le-am visat. Dumnezeu a făcut, Gerra mea dragă, timpul să-şi arunce săgeţile tristeţii peste trupul meu de pofte şi vânturile vremii să-mi bată printre ramurile sufletului încercând să desfrunzească anii mei cei tineri, ba mai mult să mă otrăvească cu otrava neîncrederii. Unde trebuia să mă ascund? Locul ideal: cartea. Şi uite aşa crivăţului lacom ce dorea să ia forma sufletului meu i-am pus hamu-n gură şi l-am domolit, la fel cum fac călăreţii cu caii sălbatici din stepele tristeţii. Singura modalitate să stăpânesc şi să modelez crivăţul a fost bunătatea împletită armonios cu cititul. Cineva din interiorul meu îmi dicta: CITEŞTE, CITEŞTE, CITEŞTE (îţi aduci aminte îndemnul meu, şi asta mă bucură). Prima dată când acel cineva din mine (ce purta numele meu) îmi dicta să citesc, am fost contrariat, am fost revoltat, am fost nervos... deh! Gogoaşă însemnată... şi ca orice spirit revoltat M-AM ÎMPOTRIVIT. Eram singur pe câmpia libertăţii şi străinul din mine zicea: citeşte, citeşte, citeşte! Cu cât îmi spunea mai des şi mai sacadat cu atât mă împotriveam mai mult şi uite aşa... la un moment dat... nu l-am mai auzit. Am fost fericit, am câştigat, mă băteam cu pumnii copilăriei în piept c-am reuşit să alung acel străin din sufletul meu care semăna cu mine. Da, a plecat acel străin şi s-a lăsat liniştea. Eram aşa de înfumurat c-am scăpat de îndemnul lui. Gata, eram singur, aşa cum am mai spus, pe câmpia dimineţii şi flori de lumină au dat năvală peste mine... a venit atâta lumină, superbă lumină, parfum, culoare, muzică, verdeaţă, armonie, cânt de păsări şi cântece, multe cântece. Toate astea m-au inundat deodată, eram în al nouălea cer, eram cel mai bucuros copil din lume şi SURPRIZĂ: nu aveam cu cine să vorbesc, nu aveam cui să-i spun, nu aveam cu cine să împart acest parfum de viaţă. Ştii ce trist e să ai toate comorile lumii la tine în braţe şi să nu fie nimeni care să te asculte, să nu fie nimeni care să te înţeleagă, să nu fie nimeni care să-ţi permită să pui capul pe inima lui/ei ? E groaznic. Simţeam o povară imensă că eram singur cu atâta frumuseţe, eram singur în faţa corolei de minuni a lumii... nici lupii vremii nu-mi dădeau târcoale. Groaznică-i singurătatea sufletească. Întotdeauna salcia vorbirii îşi are braţele-nverzite în lacul discuţiilor. Era ceva nefiresc ce mă măcina... şi atunci am început să preţuiesc acel străin care era în sufletul meu şi care-mi spunea citeşte, citeşte, citeşte. L-am căutat pe acel străin, l-am strigat cu mana pâlnie puse la izvorul vorbirii, dar strigătul NU venea din raţiune, ci din glas... numai din glas. Eram tot singur, mereu singur cu toate comorile lumii, dar apăsarea singurătăţii mă omora, aşa că neavând ce face am început să folosesc logica existențială. M-am întrebat de ce a plecat din mine străinul, singurul care îmi vorbea, acele trei cuvinte/îndemn cu cititul? Ce m-a rugat el? Şi totuşi de ce? Punându-mi aceaste întrebări mi-am dat seama că gândesc. Deci cuget? Înseamnă că exist? Apoi m-am întrebat ce este în acest sfat cu cititul? Vroiam să plătesc, vroiam să dau orice bogăţie numai să aflu de ce mi-a zis să citesc? La un moment dat am vrut cu diavolul faustian să fac un legământ să văd ce-i dincolo de existenţa inertă a mea. Ce era în acel CITEŞTE? Ce se ascundea acolo? Ce farmec, ce muzică, ce drumuri erau? Nu-mi dădea răspunsul nici măcar imensa singurătate bogată din jurul meu, până când mi-am zis: mă, ce-ar fi să citesc? De ce a cerut acel copil ce purta numele meu să citesc... şi am început să citesc. Ceva ciudat s-a întâmplat când am început să citesc: am simţit că nu mai eram singur... am simţit că aud respiraţia păsării pe ramul iubirii de frumos, c-aud şi-o melodie care venea de departe... ceva se mişca, luase foc inerţia din mine şi zorii unui nou univers se arătau mai fragezi ca niciodată. Era o lume ilogică descoperită prin citit şi cu cât sorbeam tăcerea slovelor cu atât îmi răsunau în existență glasuri de privighetori nemaiîntâlnite. Povara pietrelor duse spre calea ferată ce avea peroane umbrite în gările tăcerii a devenit mai suportabilă. Şi citeam, şi citeam, şi citeam... fără să observ că spre mine vine acel străin din sufletul copilăriei care mi-a dictat cândva: citeşte ! Eram plin de viaţă, lacom de frumos, revoltător de vesel că stăpâneam lacrima cuvântului... toată lumea era la picioarele mele... dar nu lumea materială, ci altă lume, o lume nouă cu Feţi Frumoşi şi cu Ilene, cu poveşti cu cai fermecaţi şi cu cerul coborât pe ramul iubirii mele... gata să înflorească. Da, eram fericit şi când a apărut străinul care purta şi numele meu (ce ciudat)… am fugit spre el cu braţele larg deschise, ca un semn de iubire, ca un semn de preţuire că descopăr tot ce însemnă CITEŞTE, CITEŞTE, CITEŞTE. Doamne, îmi aduc aminte când m-am apropiat de acest copil străin ce imita fotografia mea, şi când am vrut să-l strâng în braţe şi să-i mulţumesc, s-a RETRAS trist şi mi-a zis: EŞTI RĂU, STRĂINE, eu eram mai bun! Printre lacrimi şi supine... s-a uitat ciudat la mine. Apoi a plecat, iar a plecat în munţii amintirii şi mi-a lăsat povara că sunt rău. Ce trebuia să fac? Cum să-l înduplec să vină în gara sufleului meu cu dorurile trase pe linia SOSIRI? Ce să fac? Am început să-l caut, prin flori de suflet, prin slovele abia ivite atât ale mele cât şi ale confraţilor dornici de frumos, am început să caut... şi caut... şi caut… şi caut... De atunci caut şi sunt sigur că acel copil cu sufletul de trandafir galben inundat de soare mă cheamă cu braţe de lumină spre cerul din privirea lui. Şi uite aşa am ajuns şi la acest minunat site şi am găsit alţi copii cu suflete la fel de frumoase, copii cu primăvara-n suflet şi care mă întrebau cu acelaşi glas al purităţii cuibărit în sufletele dornice de frumos dacă şi ei au găsit de data asta copilul din sufletul lor, iar eu trist, cu lacrimi de cireş în ochii sufletului eram nevoit să scot două vorbe la fiecare răspuns: Deocamdată NU. Ochiul stâng al sufletul scria Deocamdată, ca o speranţă şi o credinţă că va sosi copilul din sufletul confratelui scriitor, şi o lacrimă: NU, din ochiul drept al sufletului, acel NU care mă durea mai mult decât tăcerea străinului din copilăria mea. Cel mai mult şi mai mult mă durea când scriam DEOCAMDATĂ NU, şi ca să fie plânsul mai uşor al confratelui eram nevoit să-l îmbrăţişez cu sufletul ca să-i alin durerea pricinuită de răspunsul sincer că nu a găsit, încă, acel copil al sufletului existent în fiecare. Şi eu la rândul meu căutam, căutam, căutam... să aflu de ce sunt rău. Şi în acesta sferă a site-ului am găsit o lume împărţită-n două... jumătate SUS, jumătate spre SUS. Jumătatea spre SUS, acea jumătate foarte dragă inimii mele m-a înconjurat cu placere, cu bucurie, cu dragoste şi cu nevoia de a fi lângă ei. Era prima căutare a eului propriu, a copilului din suflet şi oricine aştepta şi aşteaptă un cuvânt, aşa cum şi eu am aşteptat un cuvânt de la cineva când copilul din mine îmi spunea să citesc. Iubesc aceşti confraţi, mi-s dragi ca florile primăverii, mi-s dragi ca stelele din privirea poetului, mi-s dragi ca teii înfloriţi, mi-s dragi ca prima iubire. Cum să nu-mi fie drag când văd că sufletul dorește să soarbă parfumul farmecului poetic? Poezia nu are vârstă, poezia nu are graniţe, poezia are un univers într-un vârf de peniţă, poezia este TOTUL. Pe altarul poeziei voi pieri şi eu cândva... şi deasupra unor ierburi va luci şi steaua mea... dar şi a dragilor mei confraţi. Din acesta cauză eu îi înţeleg pe cei ce sunt doritori de poezie şi cei care sunt în faza de a căuta copilul gingaş ce poartă chipul fiecăruia din noi, fapt pentru care le zic cu toată căldura celor ce scriu DEOCAMDATĂ DA (sufletului căutător,) chiar dacă spun DEOCAMDATĂ NU muzicii sufletului. Acel NU ... înseamnă că eu nu aud muzica cum răzbate spre florile versului şi acel mesaj deocamdată NU trebuia tratat de destinatar ca un mesaj curat: te mai aştept, negreşit să-mi vii, inundă-mi lumina și cu bucurii. Cu privire la acea chemare şi acea aşteptare să trec pe la ei chiar și c-un NU, Gerra mea dragă, eu o înțeleg și o voi înţelege, că nu degeaba ne-am înhămat cu temei.. unii merg la tunuri, alţii la condei... Deci, pentru pledoaria Adinei, acea chemare, acea dorinţă de a urca, acea dragoste de a fi lângă sufletul ei când slovele-i rănite cereau ajutor, când versul ei era un câmp de luptă şi de strigăt, când lumina se crăpa din muguraşul creaţiei, când... se simţea nevoia să-mi cobor braţele de salcie vorbăreaţă peste lacul de iubire din sufletul fiecărui doritor de frumos… pentru toate astea spun: DEOCAMDATĂ DA! Cu privire la com-ul tău, draga noastră GERRA, nu numai că sunt de acord cu el, ba chiar îl găsesc necesar, îl găsesc potrivit, îl găsesc pertinent şi la obiect. Eu unul aş recomada ca ceea ai scris tu, fiecare dintre NOI, mai ales eu, să punem în cămara sufletului pe peretele luminos de la răsăritul creaţiei. Nu găsesc nimic acolo nepotrivit, totul este calculat şi la obiect. Eu îţi mulţumesc pentru aceste sfaturi, şi izvorul lor se găseşte în maturitatea ta poetică, Gerra. Cândva am scris pe site că eşti un FENOMEN. Off, câtă dreptate am avut... şi mă doare că poezia ta este fermecătoare, dar grea, chiar foarte grea pentru doritorul de poezie. Gerra mea dragă, şi bineînţeles, a noastră, tu eşti solitară, stai pe piscurile minunate ale poeziei şi acolo, la tine în slovă, căutătorul (nu observatorul) găseşte florile metaforei inimaginabile, ale metaforei imposibile, ale metaforei cutremurătoare. Cum de faci, habar nu am, dar…dai fulgerul de-a uţa ca pisica cu lăbuţa, ghemul mamei de la geam. Mă repet, toate com-urile tale, cheamă la o nouă treaptă poetică, firească în evoluţia fiecăruia, numai că trebuie să ţinem seama că fiecare dintre confraţi au o îndeletnicire iar versurile lor uneori sunt scrise în grabă şi postate în 5 minute. Ştiu că ai dreptate, că nu este poezie o postare pe fugă, că poezia trebuie coaptă la dogoarea sufletului cum se coc în vară prunele de dor. Aşa că sfatul tău, Gerra este minunat şi trebuie urmat de cel ce doreşte să urce pe o rază de lumină către cerul unui vis. Mă bucur când venim printre confraţi cu tolba plină de sfaturi. Eu culeg nectarul vorbei din petale de cuvânt şi iubesc pe toţi confraţii cât voi fi pe acest pământ. Iubesc clasicii, iubesc iniţiaţii, dar mai ales începătorul. Şi la el revin cu foc.. la candoarea-i de boboc... e curat, frumos, senin, Doamne, cum să nu-l susţin? Dau şi câte-un NU stingher.. ca să pun ambâțu-n el... dar când dau refuzuri line... eu mă duc şi plâng în mine... Sfatul tău este CORECT şi-ţi mulţumesc că îndrumi în lumină. Deocamdată: DA. Acum, după ce consider că poezia are întotdeauna dreptate, eu plec cu picioarele goale prin lanul creaţiilor duioase să caut acel copil ce purta numele meu şi care mi-a zis la ultima întâlnire: eşti rău, străine, eu sunt bun ... Consideraţie, minunaţii mei făuritori de frumos şi.. vă spun un secret: în poezie toţi suntem începători. Așa că plec să citesc, să citesc, să citesc...
CRITICUL BLIND,
duminică, 10 aprilie 2016
Împărtăşeşte-ne opinia ta:
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Comentarii:
Numai hamul in gura nu se potrivestein textul de mai sus.De obicei , in gura se pune zabala si da , e adevarat , poetii nu pot fi fortati sa scrie ceva sau cumva pentru ca nuli se poate pune zabala in niciun fel.
Chiar cu intarziere mare , "La multi ani Gerra"
stomff
miercuri, 04 mai 2016
Cer iertare pentru întârzierea răspunsului! Vremea și artroza......
Dragul meu Critic
Să-ți spun cât m-a emoționat Dezbaterea ta, nu are nici un rost! Tu știi că eu sub aparenta platoșă de răceală, sunt un vulcan de emoții! Chiar dacă mintea mi-e rece, inima mi-i rug, și dacă pare că vreuna din ele conduce e doar aparență, doar împreună le dau pe mână cârma corabiei ce sunt și supraveghez parteneriatul acesta! Căci știu foarte bine că de cei doi se ceartă – scufundă corabia fără să prinzi de veste!
Copleșitor de gingașe urările tale și însăși încadrarea în chenar de celebrare a unor cuvinte ale noastre ce-și împletesc energiile pentru a arăta un orizont celor ce-s îndrăgostiți de cuvânt dar nu știu încă să-l locuiască în toată frumusețea lui, adaugă o altă dimensiune totului! În această primăvară ce-mi pune la grea încercare rezistența psihică la iureșul durerilor fizice, cuvintele tale au așezat balsam aromitor. Au arătat că există cineva căruia îi pasă și de omul din spatele cuvintelor ce taie uneori granit, alteori fulgere! Omul simplu care își permite din când în când să se doară trist într-o lacrimă, sau să se ghemuiască în vorbele calde ale unui prieten ca într-un uter. Atât de fericită mi-am permis să fiu cum nici nu-ți închipui, mai ales că urările tale s-au împletit atât de amețitor cu celebrarea frumoasă de mi-a făcut-o ”Însemnele Culturale”, un site pe care eu în ultimul an, de când activez aici, am postat 5 poezii. Așa de bine mi-a făcut această demonstrație caldă că nu m-au uitat, răsfățul sub potop de daruri, dezghiocarea frumosului din oameni e un spectacol în sine, și eu sunt fericită când oamenii înfloresc mirific.
Faptul că tu ai răspuns cu atâta grație celor ce am împărtășit eu din propriile lupte cu mine însămi în arenele silabelor, arată, fără putință de tăgadă că efortul meu de-a cuprinde-n cuvinte locuirea în poezie, pe acest site, a ajuns măcar la un singur om, nu numai la stele. Tu știi deja că eu am alte criterii după care acționez în viață, fac sau nu fac ceva în viață depinde de hotărârile Sinelui meu divin nu de acțiunile exteriorului sau de umorile celorlalți! Și mai știi că eu voi face ce va hotărî lumina din mine chiar de voi rămâne singură în arenă! Așadar înțelegi că voi efectua în continuare aceleași scanări la rece, chiar dacă observ, fără să cercetez neapărat, un fel de embargou față de Gerra poeta, de când mi-am permis să mă manifest pe acest site și ca Gerra Căutătorul de lumină și am împărtășit și cu ceilalți din lecțiile ce le-am învățat sângerând din greu în arenele vieții, în arenele poeziei...
Dacă tu Criticule ai apărut pe site din drag de Poezie și de sufletele oamenilor ce vibrează la minunile existenței și eu am apărut pe site din drag de Poezie și de sufletele oamenilor ce vibrează la miraculosul vieții! Tu ai venit cu forța Blândeții și cu puterea de-a vedea mlădițele gingașe din sufletul lor! Eu am venit cu forța Lucidității și cu puterea de-a vedea arborele din ei! Fundația arhitectonică a fiecăruia dintre noi este aceeași, construcțiile de la suprafața solului diferă! Sunt absolut convinsă că amândoi venerăm Poezia și o urcăm pe tronul ce i se cuvine, dar știm amândoi că imperiul ei trebuie cultivat cu flori nemaivăzut de frumoase, debordând de splendoare, nu de buruieni...
Motivația, singurul fir al Ariadnei care mă conduce în viață, pentru care eu am apărut în spațiu public, nu numai pe acest site, ci de oriunde, este acela de a prezenta lumii omul cosmic din noi! Omul fagure de lumină, cu infinite fațete și potențe! Omul mult superior zeului, pentru că puterile lui de creator și autocreator sunt mult mai complexe, urieșești!
Pentru această viziune a mea mă trezesc dimineața, și mă mobilizez să scriu măcar câteva rânduri zilnic, chiar atunci când am niște dureri atât de mari că mi-e greu până și să respir!
Felul în care trăiesc, eforturile pe care trebuie să le fac în fiecare clipă să-mi mențin verticalitatea trăirii, îmi face spiritul să treacă dincolo de dulcegăriile în care vă place vouă, unora, să băltiți și care nu sunt decât broderiile trăirii, pentru a merge direct la textura vieții, la esență! De aceea tot ce spun eu poate părea dur dragilor, dar cine v-a spus vouă că viața ar fi un câmp de roze pe care noi să zburdăm încontinuu fără de nici o grijă?
E rău că vă vreau să străluciți așa cum vă văd eu în adevărata voastră natură divină?
E rău că mă doare când văd cum vă irosiți darul vieții învârtindu-vă în jurul cozii, nefăcând nimic să ieșiți din lumea mărginită în care respirați îmbrățișând aceiași oameni, aceleași întâmplări, același răsărit și apus, trăind în același tablou pe care vi-l pictați în aceleași culori, pe aceeași pânză, în fiecare clipă, zi după zi?! Ca o copie xerox la un tablou anost, căruia i se diluează culorile pe măsură ce vă irosiți șansele de a străluci?! Așa cum ne-a dat poruncă divină Iisus: ”Fiți desăvârșiți precum Tatăl este!”
Gerra Orivera
duminică, 17 aprilie 2016
Partea a II-a
Am trecut și eu prin troaca în care vă scăldați voi astăzi, în noroiul cleios al autosuficienței, în care ți se pare că întreaga omenire trebuie să te aduleze pe tine numai pentru simplu fapt că îi faci onoarea să respiri pe această planetă! Iar dacă cineva își permite să îți facă vreo observație sau să nu răspundă așteptărilor tale, te consideri victimă a universului și spargi cerurile cu văicărelile tale! Și câtă vreme m-am poziționat în postura de VICTIMĂ și de CERȘETOARE universul mi-a dat scatoalcele pe care le merita acest rol: mi-au ars epiderma infernuri peste infernuri! Asta ceri asta ți se dă! Și inerent ori te vei mumifica ori vei intra în putrefacție!
Peste mine a venit iluminatoare, această întrebare cutremur (cei ce mi-ați citit cartea știți): așa mă vroia Iisus când spunea tuturor – deci și mie – ”fiți desăvârșiți precum Tatăl este”? Așa jalnic arată acea proclamată ”asemănare” cu Tatăl? Oglinda foarte crudă în care mi-am văzut modul jalnic (la nivel de primată) în care dădusem voie bolii să mă îngenuncheze, ținea clar de o construcție greșită a eului interior! Și până n-am transformat totul în ruine, n-am putut să mă construiesc altfel, mai bogată, activând alte potențe și expansionând universuri! Nimic n-am obținut pe gratis, fără investiție la greu de sudoare, fără perseverență și credință în forțele mele și în identitatea mea!
Și în poezie aceeași ”tehnică” am aplicat, am făcut scanări la sânge, demolări și iarăși demolări până să construiesc ceva! Nici un critic din lumea asta nu poate fi mai aspru cu creația mea decât mine, poate doar să-mi releve aspecte pe care ochiul meu nu le-a văzut, dar creația mea e vie, în continuă transformare, odată cu mine!
Pentru că dragii mei colegi și aspiranți la investitura de POET, dacă voi vă imaginați că POEZIA este un APENDICE exterior pe care voi să-l atașați carcasei voastre goale – sunteți într-o gravă EROARE! Dacă vă imaginați că puteți fi niște oameni terni, fără o individualitate puternică dublată de o cultură solidă și o viziune fascinantă asupra lumii și totodată să scrieți niște poezii de valoare indiscutabilă care să dea pe spate și cei mai cârcotași critici – să știți că trăiți într-o lume paralelă!
Eu de aceea mi-am asumat rolul de gâde, torționar sau cum veți mai vrea voi să mă catalogați – să vă trag un semnal de alarmă că zburdați orbi prin deșert și vă mințiți că sunteți în grădina cu privighetori a poeziei! Nu sunt Critic literar, dar sunt o cititoare și iubitoare de poezie de mai bine de 40 de ani – și când citesc poezii care nu-mi spun nimic, inodore, insipide, incolore – fără substanță, fără idee, fără metafore, mă-ntreb de ce-și risipește autorul și timpul lui și pe-al meu degeaba?!
Când creația ta nu este decât o fotografie voalată a unei felii de viață (acțiune, natură, trăire umană), mult mai prejos decât corespondentul din realitate chiar văzut de un ochi comun, obișnuit – asta înseamnă că tu, autorul, ești un analfabet într-ale vieții! Înseamnă că din fonemele trăirii tu știi doar 3-4 care-ți permit doar foarte puține combinații care să-ți dea putința să vii în fața cititorului cu texte interesante, care să-mi incite și mintea și inima!
Precum am mai spus-o, nu poți să-mi vinzi mie ceva ce tu nu ai! Iar faptul că voi sunteți niște ”analfabeți” la școala vibrării, nu are nici o scuză în aceste vremuri, în care informația, la cele mai înalte cote, se găsește peste tot! Și informația (însemnând radiografii săpături arheologice în toate planurile existenței) înseamnă putere! Dacă n-o aveți, poezia voastră va fi anorexică și tuberculoasă! De-aceea spune încontinuu Criticul de un an: Citește, citește, citește!
Dar a citi nu înseamnă doar să baleiezi cu ochii pe deasupra operei, și peste 5 minute să uiți cu desăvârșire ce ai ”citit”! Ci înseamnă să studiezi, să iei un autor și să te impregnezi total, până la nivel de celulă de tot ce are de oferit lumii el, să intri pe nivelul lui de vibrație, pe frecvența lui, să empatizezi total cu modul lui de-a locui viața și poezia! Dacă nu ți-a expansionat cunoașterea la nivel de intelect, de percepții, de emoții, dacă nu ți-a dăruit noi lumi în care să respiri, acel autor nu are nimic de oferit ție!
Pentru asta însă trebuie să-i acorzi suficient timp numai lui și să studiezi cât mai mult din opera lui – că de citești azi o poezie din unul și mâine din altul – n-o să rămâi cu nimic din niciunul! A studia pe cineva înseamnă să dezvolți o relație cu acel spirit, cu tot ceea ce importă o relație – iubire, dăruire, chiar ură, o relație efervescentă! Apoi să faci micile tale cercetări și experimente de birou: în câte feluri a descris autorul căderea unei picături de apă pe o frunză – în câte feluri poți tu, ce corelări cu evenimente din viața lui a făcut el, ce corelări cu viața ta poți face tu! Toate pornind de la o picătură de apă!
Microuniversul înghițind și reprezentând macrouniversul!
Gerra Orivera
duminică, 17 aprilie 2016
Partea a III-a
Deveniți hipersensibili la toate atingerile celor văzute și nevăzute, intrați pe uși necunoscute, experimentați, experimentați, experimentați! Așa vă veți îmbogăți și pe voi și poezia voastră – și vom pleca și noi, cititorii, îmbogățiți!
Doar expansionându-vă zilnic cunoașterea veți putea scrie o poezie de substanță, care să incite interesul cititorului! Citiți, studiați, experimentați! Și nu numai poezie! Citiți filozofie, citiți literatură ezoterică, îmbogățiți-vă pe voi înșivă ca să aveți ce dărui altora! Citiți C. Castaneda, P. Coehlo, E. Tolle, Bach, Osho ......
Citiți și studiați clasicii, dar nu vă limitați la ei. Fiți oameni ai prezentului, posibilitățile extraordinare de hrană oferite azi spiritului nostru, înaintașii noștri ar fi oferit averi ca să le obțină – dar erau ascunse, numai foarte puțini aveau acces la ele! Acum sunt pe toate drumurile, numai cine nu vrea nu accesează trepte de cunoaștere pentru care altădată Inchiziția ardea pe rug!
Informația că Omul are șapte corpuri nu numai cel fizic vizibil – este astăzi de domeniul banalului! Dar mulți dintre voi trăiți vibrând parțial doar corpul fizic (instincte, simțuri și senzații primare) și corpul emoțional! De celelalte habar aveți, necum să mai și experimentați! Trăiți doar în afara voastră, nu tot universul mirific dinlăuntrul vostru! De aceea poezia voastră e anemică și străvezie, nu aduce nimic ci doar fură timp.
Dragilor, trăim astronomic vremuri extraordinare, schimbări uriașe se petrec în cosmosul exterior și cel interior, suntem în plin salt de trecere de la era Peștilor (debutată odată cu venirea lui Iisus) la era Vărsătorului, suntem în plin salt de trecere de la o dimensiune energetică la alta (de la a patra la a cincea), magnetismul pământului crește spectaculos – avem niște posibilități de transformare uluitoare! Mijloacele ne sunt la îndemână – dar le vom fructifica??? Sau vom continua să băltim în propria noastră suficiență, practic trăind în urmă cu vreo 500 de ani, pe vremea obscurantismului??? Când văd însă ce fel de lucruri vă captează vouă atenția și vă explodează energiile (unora – din fericire nu la toți) îmi vine să mă duc la ”culcare” și să mai revin peste 200 de ani!:))) Ce-a zis ăla, ce-a răspuns celălalt, cum m-a atacat cutare și ce victimă a universului sunt eu – în nici un caz nu-s demne de de statutul de fii ai lui Dumnezeu, de identitatea voastră celestă.
Fără asumare însă și trudă de ocnaș nu veți cunoaște ALTITUDINEA propriului vostru EU, vă veți menține la suprafața lucrurilor, nu veți avea nimic nici de oferit nici de vândut nimănui! Veți fi niște carcase goale – și dacă aveți senzația că Gerra e o frustrată care bate câmpii, e simplu să-mi verificați spusele! Dați o simplă căutare pe Google la ”documentare spirituale” sau ”cărți spirituale” și vizionați și citiți la întâmplare câte trei titluri numai și-o să fiți translatați subit într-un alt univers față de care universul în care v-ați respirat timpul până acum are dimensiunea unui fir de nisip!
Dragilor, iertați-mă, sunt și eu un om ce-și explorează potențele, uneori cu succes alteori îmi izbesc fruntea de tot felul de ziduri, dar nu pot pricepe și pace de ce, având posibilitatea să vă manifestați ca niște zei vreți să trăiți la nivel de amoebă??? De ce ați vrea să vă manifestați intelectual și emoțional ca o ființă unicelulară când sunteți un fagure de universuri magice???
În altă (dar aceeași notă) ordine de idei, draga mea prietenă Adina, mulțam pentru urări, dar...! Am citit comul tău de câteva ori, cu un amestec de stări de la stupefacție la revoltă! Imposibilitatea de a mă mișca chiar minimal, cauzată de vreme, mi-a oferit timpul necesar să meditez profund asupra subiectului, să fac toate corelările și cu comul omagial dedicat Criticului!
Dragă Adina, ești sigură că nu ai greșit destinatarul acestui com? Cel puțin acest fragment eu îl vedeam destinat unei Școli de copii handicapați și unui dușman – nu unui site de poezie unde activează Creatori și Criticul Blind!
” Ca un grădinar dornic de frumos ai avut grijă de ele . Şi când rupeai o frunză uscată , te durea sufletul ...dar în urma ei tu doreai să răsară alta , mai verde , mai vie ...Şi noi am înţeles asta şi te-am iubit !
Apoi, când ai lipsit , aceste flori îngrijite de tine, învăţate deja să fie hrănite cu apa vie a sufletului tău , au început să se ofileasca, tot aşteptând. Unele , mai puternice , şi-au înfipt rădăcinile adânc în lutul reavăn al poeziei, şi-au luat seva de acolo. Dar cele firave, cele abia îmbobocite nu avut puterea asta şi au plâns...
Este o mare responsabilitate să ai în grijă atâtea suflete-flori. Te înţeleg că e greu...te înţeleg atât de bine...dar , ascultă ce spune copilul ce poartă numele tău, cel pe care îl cauţi ...Poate că pentru mulţi , tu ai fost acest copil pe care îl căutau la rândul lor...Poate s-au regăsit în tine...Nu auzi copilul acesta cum te întreabă prin vocile adunate ale florilor de aici:
" Nu ţii tu la noi ,cât de cât?"...”
Gerra Orivera
duminică, 17 aprilie 2016
Partea a IV-a
Realizezi draga mea, în ce poziție insultătoare ne pune comul tău?
Creatorul, stabilisem că e o persoană matură (intelectual, afectiv), care are un mod de percepție al vieții peste media omului comun, astfel el putând să construiască portaluri de pătrundere în lumi de o frumusețe spectaculoasă! Că lumile acestea pot avea poziționări și filtre infinite – face parte din fabulosul muncii de Creator! Dar al muncii de Creator Adina, nu de copil handicapat ce are nevoie să fie dus de mânuță la păpic, la somnic sau la oliță! Dacă sunt în faza asta, categoric nu am nevoie de un Critic și de un site de poezie, ci de o dădacă și de asistență socială!
Jalnică viziune ai expus despre noi, colegii tăi de condei. Eu o desfid! Eu știu că sunt un Creator, un Căutător, și așa îi consider, cel puțin la modul potențial, și pe ceilalți! Eu nu am nevoie de nimeni să-mi certifice identitatea nici de om nici de Creator, și nu din trufie ci din conștiință de sine! Eu știu cine sunt și explorez zilnic terenuri virgine din mine, spre a manifesta esența Sursei! Care conține totul!
Dacă tu ne vezi ca niște flori plăpânde ce au nevoie de arac să le susțină tulpina în furtunile poeziei sau ale vieții, înseamnă că suntem iederă sau alte plante agățătoare, nu flori gata să îmbete universurile cu aromele și eflorescențele lor hipnotice! Și proiecțiile ce le faci asupra celor din jur, caracterele mai slabe îl asimilează și sub amprenta lor își vor răsfoi viața! Vor crede că ele nu pot funcționa decât într-o relație de DEPENDENȚĂ față de cineva!
Cineva care să le urmărească în permanență evoluția (involuția, sau stagnarea), cineva care să le certifice existența sau inexistența, în tărâmul vieții și al poeziei! Viziunea unui poet în atele e dezastruoasă! Ce lumi poate creea un poet handicapat, ce emoții (dincolo de frustrări) îmi poate transmite mie, cititorului avid de frumos și inedit?
Cineva care nu-și poate extrage puterile și sevele din sine însuși – nu-mi poate oferi nimic mie, pentru că acel cineva este el însuși un neajutorat orb și ignorant! Când tu nu ai verticalitatea și forța spiritului tău la purtător, ce să-mi dărui mie – propriile tale neputințe?
Oamenii pot avea traiectorii fluctuante în viață, pot să intersecteze sau să părăsească elipsa vieții noastre! Dacă eu sunt dependentă de alții, existența mea va fi tot timpul ciobită, fisurată sau chiar falsă! Oamenii vin și pleacă, evenimentele cauzate de ei la fel!
Cum să depindă identitatea mea poematică de cineva, sau ceva? Indiferent cât de genial sau fascinant ar fi acel cineva?! Îmi poate da niște sfaturi constructive, mă poate influența mai mult sau mai puțin, pot împărtăși cu el un poem, o idee, o metaforă – dar voi fi Creator și în absența lui ca și în prezență! La fel și evenimentele!
Sunt un Observator lucid și un Căutător pasional – știu că putem suferi influențe de la alții, e inerent, pentru că suntem cu toții prinși într-o plasă cristică a iubirii și-a lumini – dar în nici un caz nu mi se va sfărâma universul pentru că cineva nu-mi dărâmă ușa cu declarații de iubire și de susținere în fiecare zi, sau în fiecare lună...
Iar dacă cineva iese din câmpul meu energetic, înseamnă că acel cineva și-a încheiat misiunea în ceea ce mă privește, că-l așteaptă alte experiențe și explorări alături de alte spirite! Iar eu, dacă-l iubesc și-l respect cu adevărat și nu doar fariseic de fațadă – îi mulțumesc pentru cât mi-a fost alături, pentru tot ceea ce mi-a dăruit, și-i urez ca viața să-i fie o aventură fascinantă și pe mai departe!
Și îi arăt prețuirea mea punând în practică tot ce m-a învățat el, strălucind și pe mai departe! Dacă...
Vezi tu Adina, Criticul, pentru că are un suflet curat și o anume duioșie a vibrării, s-a lăsat dus de val și ne-a făcut o confesiune de suflet din drag de noi! În nici un caz nu se aștepta ca această poveste gingașă să fie folosită ca obiect de șantaj! Un om își pune sufletul în palma ta/noastră Adina și tu te folosești de confesiune întorcând-o ca o suliță împotriva lui însuși! Jalnic! Rușinos!
Și e o fisură gravă de logică a gândirii, ca să nu mai vorbim de moralitate, să spui ”noi te iubim, știm că n-ai timp, dar ai responsabilitatea noastră ptr că copilul din tine„...
Gerra Orivera
duminică, 17 aprilie 2016
Partea a V-a
Ce bine ne-ascundem sub cuvinte mieroase egoismul monumental și instinctul de fiară! E deplorabil să te folosești de uriașul bun simț al unui om ca să-l exploatezi la sânge! Și ne dăm poeți sensibili, iubitori și plini de frumos!
Ce sensibilitate și frumos este în a șterge cu buretele toate precizările lui că nu are timp, că are probleme cu sănătatea – pentru a ține cont doar de nevoile voastre, de imperativele voastre? Adicătelea el n-are voie să-și continue pregătirea, n-are voie să-și cultive propria lui identitate de creator, n-are voie să-și protejeze sănătatea, pentru că are RESPONSABILITATEA să vă ducă pe voi de mânuță, să nu vi se OFILEASCĂ lenea și indolența! Mulțam fain de exemplificare!
Da, fascinantă dragoste – da mă bucur că-l înțelegi! Da, îl înțelegi, doar până la ai permite absența de lângă cei ce înoată în infantilisme de doi bani! Și, cronofagi autentici, șantajul emoțional este o bună metodă de a vă atinge propriile scopuri egoiste! Deci poate să și moară pe baricade (doar îl înțelegi) da să facă bine să presteze pentru propria glorificare, nu? Ce să mai facă Criticul? Să scrie poezii în locul vostru, voi doar să le semnați, să respire în locul vostru, să gândească în locul vostru?
Și o luați de la cap cu circul ăsta ieftin doar pentru că omul are prea mult bun simț și un suflet prea iubitor să vă spună golănește:
”Ia mai plimbați voi ursul pe alt bulevard că nu m-am angajat doică la voi! Și din moment ce nu ați aplicat nimic din tot ce v-am spus, e clar că vă doare în freză de poezie și cu totul altele sunt interesele ce vă animă”!
Așa ar trebui să vă vorbească ca să vă înțelegeți propria voastră mârlănie! Dar evident că el nu o s-o facă niciodată! Așa că de ce să nu profitați, nu?! De aceea mi-am permis eu să vorbesc în acești termeni, poate va ajunge mesajul lui, spus delicat de el foarte clar de atâtea ori, dar pe care v-ați făcut că nu-l pricepeți.
Adică, te iubim dar numai tu ai obligații față de noi și responsabilități – noi avem doar dreptul de a ne bate joc de tine, nu?!
Așa credeți voi că se comportă un Creator?
Nu mi-l imaginez pe Brâncuși, Michelangelo, Ghoete, Dali țipând că au nevoie să li se schimbe scutecele!
Criticul este un evaluator și îndrumător – nu cineva care te asistă și-ți preia povara! Și și-a asumat acest rol benevol, ca un dar, în limitele bunului simț! Dar aici s-au excaladat de mult aceste limite! Și n-a semnat contract cu nimeni că va fi lângă el chiar cu prețul vieții!
Și Iisus cu puterea lui divină a ARĂTAT doar calea, a dat niște sfaturi cu caracter general – în rest a lăsat pe fiecare să facă ce vrea mușchiul lui! Să acționeze în mod divin sau să legumească – doar d-aia ni s-a dat liberul arbitru! Nu a stat să se-nduioșeze de miolăielile nimănui și să-i vegheze lenea! De ce? Din lipsă de iubire? El i-a tratat pe toți ca pe potențiali egali ai Lui de aceea a îndemnat ”Fiți desăvârșiți precum Tatăl este”!
Dacă tu Adina, sau oricare altul, aveți nevoie de proptele ca să fiți Creatori, înseamnă că n-ați depășit faza de suzetă (pentru că asta a fost alegerea voastră), dar pentru asta Criticul nu-i calificat!
Iartă-mă dragă prietenă pentru asprele scanări, dar știi ce-am mai spus: ”Mi-e prieten Platon dar mai prieten mi-e Adevărul”! Și mai sper că nu vei lua niciunul din cuvintele mele drept un atac la persoană ci doar ceea ce este: o radiografie în infraroșu a unei situații ce se învelește de un an de zile în căptușeală de ipocrizie! Și da, nu sunt o prietenă prea comodă, când văd abcesul pun mâna pe bisturiu! Urăște chirurgul? Nu v-aș dori să ajungeți cu o cangrenă pe masa de operație și chirurgul să vină să vă dea cu apă de trandafiri pe ea și să plece!
Pentru cei care se-ntreabă ”oare ce a apucat-o și pe nebuna asta să ne muștruluiască și cine se crede oare”, am de spus un singur lucru:
Mă cred un fiu de Creator, ca și voi, și mă strădui să-mi manifest identitatea adevărată! Cred în infinitul potențelor umane, ale noastre, ale tuturor, scopul meu este să urc Everestul interior și alături de mine vă invit pe toți! Sunt atât de mulți în fața noastră! Privirea la vârf nu la poale! Citiți, studiați, experimentați! Cunosc cel puțin unul care studiază la greu pe acest site, care n-a cerut o dată proptele și este Creator cu majuscule! Așa că e alegerea voastră ce vreți să fiți!
Eu mi-am făcut datoria să v-amintesc că sunteți fii ai lumini! De azi încolo o să vorbesc doar prin poezie! Vă amintesc și citatul motto care mă conduce în viață:
”Cât sunt în lume sunt lumina lumii”!
Și vă mai amintesc că pentru Creator Poezia este Cămașa de Flăcări a lui Nessus! De borangic i se pare doar Cititorului!
Cu drag de voi toți, Creatorii!
Gerra Orivera
duminică, 17 aprilie 2016
Dragul nostru Critic,
Am citit cu emoţie tot ce ai scris şi revin cu nişte precizări. Tot ce am scris până acum la dezbateri , chiar şi la comentarii referitor la tine necesită o adaugare.
Nu în mod special dorinţa de fi corectată striga în mine după prezenţa ta. Pentru asta pot să citesc , să mă documentez pe atâtea site-uri de profil. Ci dorinţa de a simţi atingerea unui suflet sensibil , un suflet ce iubeşte poezia atât de mult. Când tu laşi un comentariu la un confrate sunt convinsă că sufletul lui înfloreşte , îşi deschide aripile şi se avântă în zbor către poezie. Tu ai transmis iubirea ta către toţi cei care păşesc timid pe acest tărâm. Ca nişte copii răsfăţaţi ne-am agăţat de tine , de cuvintele tale , aşteptându-le. Ştiu că te-ai simţit sufocat de dorinţele noastre de a lăsă fie şi un cuvânt , fie el NU :) ...Dar , cum să nu fie aşa, când asta însemna pentru fiecare că l-ai citit? Tu poţi înţelege ce magie ai semănat printre noi? Cum ne-ai luat de mână şi ne-ai arătat că poezia înfloreşte , că noi putem să înflorim prin EA? Câte suflete au sângerat când ai lipsit, ştii?
Tu , sensibilitatea ta, delicateţea cu care ne-ai altoit ...tu i-ai ridicat pe mulţi, le-ai arătat că primăvara e în sufletele lor , că versul lor, fie şi stângaci , este pentru tine exprimarea frumuseţii lor, le-ai dat curajul de a străluci în "grădina aceasta cu privighetori " :) , chiar de unele flori sunt mai colorate, altele mai suave, altele au spini, altele abia îmbobocesc ...
Ca un grădinar dornic de frumos ai avut grijă de ele . Şi când rupeai o frunză uscată , te durea sufletul ...dar în urma ei tu doreai să răsară alta , mai verde , mai vie ...Şi noi am înţeles asta şi te-am iubit !
Apoi, când ai lipsit , aceste flori îngrijite de tine, învăţate deja să fie hrănite cu apa vie a sufletului tău , au început să se ofileasca, tot aşteptând. Unele , mai puternice , şi-au înfipt rădăcinile adânc în lutul reavăn al poeziei, şi-au luat seva de acolo. Dar cele firave, cele abia îmbobocite nu avut puterea asta şi au plâns...
Este o mare responsabilitate să ai în grijă atâtea suflete-flori. Te înţeleg că e greu...te înţeleg atât de bine...dar , ascultă ce spune copilul ce poartă numele tău, cel pe care îl cauţi ...Poate că pentru mulţi , tu ai fost acest copil pe care îl căutau la rândul lor...Poate s-au regăsit în tine...Nu auzi copilul acesta cum te întreabă prin vocile adunate ale florilor de aici:
" Nu ţii tu la noi ,cât de cât?"...
Adina Speranta
miercuri, 13 aprilie 2016
Dragii mei, vă mulțumesc tuturor în bloc și mă rog să mă iertați că întârzii cu un răspuns elaborat, fiecăruia în parte, dar vremea de afară cu artroza mea nu fac deloc casă bună!
Îmbrățișări tuturor!
Gerra Orivera
luni, 11 aprilie 2016
La multi ani Gerra, iti doresc sanatate si tot binele din lume.
Cu stima,
admin
luni, 11 aprilie 2016
La mulți ani, Gerra ! Să fii binecuvantată si fericită !
M Horlaci
luni, 11 aprilie 2016
Multstimată Gerra! Aidoma versului meu întârziat în vreme, numaidecât și eu am întârziat. Îmi cer scuze! Felicitările mele cele mai sincere. Nu vreau să subliniez activitatea D-voastră pe site, dar vreau să vă mulțumesc pentru acele cuvinte calde, de care, poate, aveam mai multă nevoie decât de site-ul propriu zis. Vă mulțumesc și Dumnezeu să vă binecuvânteze cu libertatea Lui fiindcă ea e infinită și veșnică. Fiți fericită!
bragagiu
duminică, 10 aprilie 2016
Draga mea Gerra, am strâns gândurile mele frumoase într-un buchet pe care vin să ţi-l ofer cu drag de ziua de ta. Să călăuzeşti mai departe cititorul dornic de nou pe drumul nebănuit al luminii pe care cu dărnicie o împărtăşeşti cu noi.
Sfredeleşte, adună, construieşte şi dăruieşte !
La mulţi ani , dragă Gerra!
Te îmbrăţişez cu mii de licurici ! :)
Adina Speranta
duminică, 10 aprilie 2016
La mulți ani, Gerra...si sa ne trăiești ...și lumină poetică să ne oferi.
Pentru tot ce faci pe acest site eu îți mulțumesc. Pentru sfaturi, pentru versuri, pentru dorința ta de a pune lumină in fiecare suflet doritor de poezie.
'' Mi-e dor de cineva ca tine....''
Respect !
ROLEA NICOLAE
duminică, 10 aprilie 2016
Adrian Maniu
Al. O. Teodoreanu
Alecu Donici
Alecu Russo
Alexandru Alexianu
Alexandru Bogdanovici
Alexandru Hrisoverghi
Alexandru Macedonski
Alexandru Philippide
Alexandru T. Stamatiad
Alexandru Vlahuţă
Alexei Mateevici
Andrei Mureşanu
Anonim
Anton Pann
Artur Enăşescu
Benjamin Fondane
Bogdan Petriceicu Haşdeu
Calistrat Hogaș
Camil Petrescu
Carmen Sylva
Cezar Bolliac
Cincinat Pavelescu
Constantin Mille
Constantin Negruzzi
Constantin Oprişan
Costache Conachi
Costache Ioanid
Dan Botta
Demostene Botez
Dimitrie Anghel
Dimitrie Bolintineanu
Dimitrie Gusti
Dosoftei
Duiliu Zamfirescu
Dumitru Iacobescu
Dumitru Theodor Neculuță
Elena Farago
Elena Văcărescu
Emil Botta
Emil Cioran
Eusebiu Camilar
Gavril Rotică
George Bacovia
George Coşbuc
George Ranetti
George Topîrceanu
George Tutoveanu
Gheorghe Sion
Grigore Alexandrescu
Iancu Văcărescu
Ienăchită Văcărescu
Ilarie Voronca
Ioan Budai Deleanu
Ioan Iacob Hozevitul
Ioan S. Neniţescu
Ioanid Romanescu
Ion Barbu
Ion Heliade-Rădulescu
Ion Luca Caragiale
Ion Minulescu
Ion Neculce
Ion Șiugariu
Iosif Trifa
Iulia Haşdeu
Leonid Dimov
Lucian Blaga
Magda Isanos
Mateiu Ion Caragiale
Matilda Cugler-Poni
Mihai Eminescu
Mihail Kogălniceanu
Mihail Săulescu
Mihail Sadoveanu
Mircea Demetriade
Mircea Eliade
Nichifor Crainic
Nichita Stănescu
Nicolae Iorga
Nicolae Labiş
Octavian Goga
Panait Cerna
Radu D. Rosetti
Radu Gyr
Radu Stanca
Ştefan Octavian Iosif
Ștefan Petică
Traian Demetrescu
Tristan Tzara
Tudor Arghezi
Vasile Alecsandri
Vasile Cârlova
Vasile Conta
Vasile Militaru
Veronica Micle
Victor Eftimiu
Virgil Carianopol
Vladimir Streinu
Zorica Laţcu
Agatha Bacovia
Alexandru Andriţoiu
Alexandru Andrieş
Alexandru Busuioceanu
Alexandru Colorian
Alexandru Lungu
Alice Călugăru
Ana Blandiana
Ancelin Roseti
Andrei Ciurunga
Anghel Dumbrăveanu
Ara Alexandru Șișmanian
Aron Cotruș
Arsenie Boca
Aurel Dumitrașcu
Aurel Pastramagiu
Aurel Rău
Benedict Corlaciu
Camil Baltazar
Camil Poenaru
Cassian Maria Spiridon
Cezar Baltag
Cezar Ivănescu
Christian W. Schenk
Claudia Millian Minulescu
Cleopatra Lorințiu
Constanţa Buzea
Constantin Berariu
Constantin Michael-Titus
Constantin Noica
Corneliu Coposu
Corneliu Vadim Tudor
Dan Deşliu
Dan Rotaru
Daniel Drăgan
Daniel Turcea
Darie Novăceanu
Dimitrie Ciurezu
Dimitrie Stelaru
Dinu Flămând
Dominic Stanca
Dumitru Corbea
Dumitru Matcovschi
Dumitru Pricop
Dumitru Țiganiuc
Elena Armenescu
Elena Liliana Popescu
Emil Brumaru
Emil Isac
Eta Boeriu
Eugen Cioclea
Eugen Ionescu
Eugen Jebeleanu
Filip Brunea-Fox
Florența Albu
Gabriela Melinescu
Gellu Dorian
Gellu Naum
Geo Bogza
Geo Dumitrescu
George Călinescu
George Dan
George Drumur
George Lesnea
George Meniuc
George Ţărnea
Ghenadie Nicu
Gheorghe Azap
Gheorghe Grigurcu
Gheorghe Istrate
Gheorghe Pituţ
Gheorghe Tomozei
Gheorghe Zanat
Gherasim Luca
Grigore Hagiu
Grigore Vieru
Horia Vintilă
Ileana Mălăncioiu
Ioan Alexandru
Ioan Flora
Ion Brad
Ion C. Pena
Ion Caraion
Ion Dodu Bălan
Ion Horea
Ion Iuga
Ion Miloș
Ion Monoran
Ion Pachia-Tatomirescu
Ion Pillat
Ion Pribeagu
Ion Scriba
Ion Stratan
Ion Vinea
Iulian Boldea
Iulian Vesper
Leo Butnaru
Leonida Lari
Lucian Avramescu
Marcel Breslaşu
Maria Banuș
Mariana Marin
Marin Iorda
Marin Sorescu
Max Blecher
Mihai Beniuc
Mihai Codreanu
Mihai Ursachi
Mihu Dragomir
Mircea Cărtărescu
Mircea Ciobanu
Mircea Dinescu
Mircea Ivănescu
Mircea Manolescu
Mircea Micu
Mircea Pavelescu
Mircea Streinul
Miron Radu Paraschivescu
Nichita Danilov
Nicolae Corlat
Nicolae Dabija
Nicolae Davidescu
Nicolae Neagu
Nicolae Țațomir
Nina Cassian
Nora Iuga
Octav Sargețiu
Octavian Paler
Otilia Cazimir
Palaghia Eduard Filip
Paul Sava
Pavel Boțu
Pavel Coruț
Petre Ghelmez
Petre Stoica
Petru Creţia
Radu Cârneci
Radu Tudoran
Rodica Elena Lupu
Romulus Guga
Romulus Vulpescu
Sașa Pană
Sesto Pals
Simion Stolnicu
Sorin Cerin
Spiridon Popescu
Ştefan Augustin Doinaş
Ştefan Baciu
Ștefan Radof
Stefan Tanase
Ștefania Stâncă
Stephan Roll
Theodor Damian
Traian Calancia
Traian Chelariu
Traian Dorz
Traian Furnea
Tudor George
Tudor Vianu
Valeria Boiculesi
Valeriu Gafencu
Vasile Copilu-Cheatră
Vasile Posteucă
Veronica Porumbacu
Victor Sivetidis
Victor Tulbure
Virgil Diaconu
Virgil Gheorghiu
Virgil Teodorescu
Zaharia Bârsan
Zaharia Stancu
Adam Mickiewicz
Adam Puslojić
Adelbert von Chamisso
Ady Endre
Afanasii Fet
Ahmad Shamlou
Ahmet Hașim
Alain Bosquet
Alan Seeger
Albert Camus
Alberto Blanco
Alberto Serret
Alceu
Aldo Palazzeschi
Alejandra Pizarnik
Alejo Carpentier y Valmont
Aleksandr Blok
Aleksandr Puşkin
Aleksandr Soljeniţîn
Alexander Penn
Alfonsina Carolina Storni
Alfred de Musset
Alfred Noyes
Alfred, Lord Tennyson
Alphonse de Lamartine
Amalia Iglesias Serna
Anaïs Nin
Anatole France
André Breton
André Marie Chénier
Anna Ahmatova
Anne Sexton
Antoine de Saint-Exupery
Antonio Machado
Áprily Lajos
Arany János
Arhiloh
Aristóteles España
Arthur Rimbaud
Attila József
Baba Tahir
Babits Mihály
Balázs Béla
Bartók Béla
Bella Ahmadulina
Bertolt Brecht
Blas de Otero
Bob Dylan
Boris Pasternak
Carl Sandburg
Carl-Johan Charpentier
Carlos Barbarito
Carlos Drummond de Andrade
Carson McCullers
Cecilia Meireles
Cesar Vallejo
Cesare Pavese
Charles Baudelaire
Charles Bukowski
Charles Guérin
Charles Perrault
Charles Simic
Christian Morgenstern
Christina Rossetti
Cintio Vitier
Concha Urquiza
Coral Bracho
Dante Alighieri
David Avidan
Derek Walcott
Dino Campana
Dmitry Merezhkovsky
Dorothy Parker
Dsida Jenő
Du Fu
Dylan Thomas
Edgar Allan Poe
Edith Sodergran
Edna St. Vincent Millay
Eduardo Galeano
Edward Estlin Cummings
Edward Hirsch
Edward Thomas
Edwin Arlington Robinson
Edwin Muir
Efraín Barquero
Efrain Huerta
Eli Galindo
Elizabeth Barrett Browning
Elizabeth Bishop
Emile Verhaeren
Emily Brontë
Emily Dickinson
Enriqueta Ochoa
ERĀQI
Erich Fried
Erich Kastner
Estanislao del Campo
Eugenio Montale
Eugenio Montejo
Eunice Odio
Evgheni Evtuşenko
Ezra Pound
Fadwa Tuqan
Farkas Árpád
Federico Garcia Lorca
Félix Grande
Feodor Dostoievski
Fernando Pessoa
Fiodor Tiutcev
Firdousi
Forugh Farrojzad
Francesco Petrarca
Francis Jammes
Francois Villon
Franz Kafka
Friedrich Hölderlin
Friedrich Nietzsche
Friedrich von Schiller
Gabriela Mistral
Gabriele d'Annunzio
Georg Trakl
George Gordon Byron
George Hunter
George Oppen
Gérard de Nerval
Gerhard Fritsch
Giacomo Leopardi
Giambattista Basile
Giorgios Seferis
Giosuè Carducci
Giuseppe Ungaretti
Guillaume Apollinaire
Gunnar Ekelof
Gunter Grass
Gustaf Munch Petersen
Hafez
Harold Hart Crane
Heinrich Heine
Henry Lawson
Henry Wadsworth Longfillow
Henry Wadsworth Longfillow
Hermann Hesse
Herta Muller
Hiba Abu Nada
Hilde Domin
Homer
Horiguchi Daigaku
Howard Nemerov
Hristo Botev
Iannis Ritsos
Ingeborg Bachmann
Iosif Brodski
Ismail Kadare
Ivan Bunin
Jabra Ibrahim Jabra
Jack Kerouac
Jacques Prevert
Jaishankar Prasad
James Elroy Flecker
James Weldon Johnson
Jan Twardowski
Jean de La Fontaine
Jeanne-Marie Leprince de Beaumont
Jenny Joseph
Jidi Majia
Joachim Ringelnatz
Joan Maragall
Johann Wolfgang von Goethe
John Berryman
John Betjeman
John Keats
John Masefield
John Milton
Jorge Guillén
Jorge Luis Borges
Jorge Teillier
José Ángel Buesa
José Antonio Ramos Sucre
José Emilio Pacheco
José Eustacio Rivera
Jose Hernandez
José Martí
José Saramago
Jose Watanabe
Joy Harjo
Joyce Kilmer
Juan Gregorio Regino
Juan Ramón Jiménez
Juana de Ibarbourou
Juhász Gyula
Jules Romains
Julio Cortázar
Julio Flórez Roa
Kabir
Kalidasa
Karin Boye
Kay Ryan
Kenneth Patchen
Khalil Gibran
Kobayashi Issa
Kobayashi Issa
Kölcsey Ferenc
Konstantin Balmont
Konstantin Simonov
Konstantinos Kavafis
Kostas Varnalis
Kosztolányi Dezső
Krzysztof Kamil Baczyński
Kusano Shinpei
Langston Hughes
Lao Tse
Lasse Söderberg
Leah Lakshmi Piepzna-Samarasinha
Leopold Sedar Senghor
Lev Tolstoi
Li Po
Lina de Feria
Lisa Zaran
Louis Aragon
Louis MacNiece
Louise Bogan
Louise Gluck
Louise Labe
Ludwig Fulda
Ludwig Uhland
Luis Cernuda
Luis de Góngora y Argote
Luís Vaz de Camões
Mahmoud Darwish
Manuel del Cabral
Marc Chagall
Marc Girardin
Margaret Atwood
Margarita Michelena
Margo Tamez
Marguerite Yourcenar
Marina Ţvetaeva
Mario Benedetti
Mario Vargas Llosa
Màrius Torres
Mark Strand
Mark Talov
Mary Oliver
Matsuo Basho
Maurice Maeterlinck
Maxim Gorki
Menelaos Ludemis
Michelangelo
Miguel de Unamuno
Miguel Hernández
Miguel Perez Ferrero
Mihail Lermontov
Moulavi
Muhsin Al-Ramli
Murilo Mendes
Nahapet Kuceac
Najwan Darwish
Nancy Morejón
Nazim Hikmet
Nicanor Parra
Nicolás Guillén
Nikolai Rubţov
Nikolaus Lenau
Nikolay Gumilyov
Nikos Karouzos
Nima Youshij
Norman MacCaig
Octavio Paz
Odisseas Elytis
Ogden Nash
Olaf Bull
Omar Khayyam
Ömer Faruk Toprak
Oscar Wilde
Osip Mandelştam
P Mustapaa
Pablo Neruda
Pablo Picasso
Par Lagerkvist
Paramahansa Yogananda
Patrícia Galvão (Pagu)
Paul Celan
Paul Eluard
Paul Valéry
Paul Verlaine
Paulo Coelho
Pavol Janík
Pedro Salinas
Percy Bysshe Shelley
Philip Larkin
Pierre de Ronsard
Pilinszky János
R. S. Thomas
Rabindranath Tagore
Rafael Alberti
Rafael Obligado
Rainer Maria Rilke
Ralph Waldo Emerson
Rasul Gamzatov
Refaat Alareer
Reményik Sándor
Rene Char
Richard Bach
Richard Brautigan
Rimma Kazakova
Robert Burns
Robert Desnos
Robert Frost
Robert Louis Stevenson
Robert Penn Warren
Robert William Service
Roberto Bolaño
Rolando Cárdenas
Rosario Castellanos
Roy Fisher
Rubén Darío
Rudyard Kipling
Rumi
Ryōkan Taigu
Saadi
Şabestari
Saint-John Perse
Salamon Ernő
Salvatore Quasimodo
Samuel Taylor Coleridge
Sándor Márai
Sandor Petofi
Sappho
Sara Teasdale
Seamus Heaney
Serghei Esenin
Shel Silverstein
Silva Kaputikyan
Sir Muhammad Iqbal
Sohrab Sepehri
Stanley Jasspon Kunitz
Stephane Mallarme
Stephen Crane
Sylvia Plath
T.S. Eliot
Tadeusz Różewicz
Tahsin Saraç
Taras Șevcenko
Tassos Leivaditis
Ted Hughes
Ted Sheridan
Theodore Roethke
Thomas Campion
Thomas Moore
Titos Patrikios
Tomas Tranströmer
Tóth Árpád
Vachel Lindsay
Vasko Popa
Velimir Hlebnikov
Vera Pavlova
Vicente Aleixandre
Victor Hugo
Vinicius de Moraes
Vladimir Maiakovski
Vladimir Nabokov
Voltaire
Vörösmarty Mihály
W. H. Auden
Wallace Stevens
Walt Whitman
Walter de la Mare
Walther von der Vogelweide
Wang Wei
Wendy Cope
Wilhelm Busch
William Blake
William Butler Yeats
William Carlos Williams
William Ernest Henley
William Henry Davies
William Shakespeare
William Wordsworth
Wislawa Szymborska
Yahya Benekay
Yehuda Amichai
Yuri Kageyama
Venus este cea mai apropiată planetă de Pământ. Datorită luminii Soarelui care se reflectă pe suprafaţa sa, este şi cea mai strălucitoare planetă de pe cerul nopţii.
1959 -S-a născut Steve Strange (Harrington), vocalist şi compozitor britanic (Moors Murderers, Photon, Visage).
1963 -S-a născut Brad Hopkins, basist şi compozitor canadian (Chalk Circle).
Autor: marin.mihalache
Pret: $0.0
