Costel Zgan - creaţii proprii
- Psalmul poetului
Să-ți urc Golgota poezie
să bat pironul unui epitet
dar până când fir-ar să fie
îmi mai permiți să fiu poet
- Erezia impurității
Cum nu știi care-i întrebarea zilei Păi
unde-s poemele politice de altădată
Măi să fie pui de țăran cu pretenții de
boier sadea Oare într-adevăr lupta de
- Dragostea-i ca un luceafăr
Ți-atârnă stelele de sâni
buricul fulgeră cu miere
iubita mea eu mă închin
te mângâi dulce cu putere
- Erezia eșecului
Gingăşia nu poate fi cuantificată Se pare
că doar fericirea nu-ţi pândeşte patria
Cum şi tu eşti infernul Şi nu crezi că-i a
glomeraţie Delicat de periculos amurg
- Cum-necum
Se ia un bunic
Și la fel ca un arcuș
- Arca digitală a lui Noe
Mă încearcă și pe mine romantismul
articular Moș Noe Dă potopul ăsta
postmodernist la altă pagină Măi bă
iete ești pe val Corabia Nebunilor mai
- Ninge cu versuri înghețate
Eminescu s-ar întoarce
România însă nu-i
stau la vamă nişte Parce
sare lira brusc din cui
- Erezie de mătase
Bijuterie-înrourată de carne şi de foc
cu sânii de zăpadă şi coapse de smarald
numai lângă stele ai mai avea un loc
icoană pentru care în zeci de iaduri ard
- Erezia lui pi
Și cercul vicios are toate punctele egal
depărtate de un centru provincial
Viciul însă face diferența Și după
cum se știe Despre rău numai
- Erezia zero
Totuși singurătatea ia forma tuturor
obiectelor care ne înconjoară dra
goste Dumnezeul meu de fiecare zi
și noapte De câte ori spun Te iubesc

Distribuie acest autor: