Costel Zgan - creaţii proprii
- Erasmus redivivus
Manipulați din prima clipă
de mamă tată frați surori
de cine dă sau fură o aripă
de ce te naști de aia o să mori
- Diminețile singurătății sau iluzia-i organul meu preferat
Singurătatea-mi umflă pieptul în fiecare dimineață
Păi EU și-o tăcere nesfârșită îmi zguduie trupul Ce
organ va mai deschide gura Ce funcție îmi va da zi
ua de azi Cine cască la orizont Care pe care Un a
- Ci unde-s cititorii de altădată
Toată lumea crede c-au dispărut de pe faţa
pământului S-or fi retras pe partea nevăzută
Ori s-au autoanihilat Frumos şi adevăr dimi
- Pe frontul dintre trecut și viitor
Comanda-i la tine deşteptarea
popor român înfruntă-ţi Marea
Carpaţii-n cer trecutul doarme
sub aripi îngerii au totuşi arme
- Erezia amintirilor din copilărie
Poezia ar trebui să ne înveţe să iubim
Tăcere muzica sferelor din buzunarul
de la piept Ce oportunitate totuşi sunt
fiu de ţăran(i) Însă viaţa la ţară nu-i
- Blestemul ospitalității
De popoare migratoare
au ajuns și-n țara mea
n-am avut nicio scăpare
făr-de verbul a răbda
- ***
fete la gheață
paharu-i plin cu soare
hai noroc bade
- Erezia progresului
Agricultura a ajuns în fine la sapă
de lemn iar industria la fier vechi
Ba avem ba nu avem ţară de vân
zare Aşa că mai bine ne vindem
- Erezie pentru vacanța mare
Mulțumesc Doamne dar ce să fac oare cu
vacanța Cu libertatea asta fără obiect și fără
subiect numai cu predicat Bineînțeles că știu
Pot pleca la mare (neagră de tot) și la munte
- Erezia lui Caragiale
Nici n-am scris bine un cuvânt Și lumea
dă năvală Să mă răs-plătească Dar dom
nilor opriți-vă Căci nu mai am niciun co(n)t
liber În schimb foamea șomează Iar băutu

Distribuie acest autor: