Cariade - poeziile altor autori

Cine are pept se porte
Focuri și dureri de morte
Și se fie odihnit,
Suferind cu mulțumită

Zilele ce oi fi viu
vrednic aș vrea ca să fiu,
Oftând, ca să te slăvesc,
dar cum poci să îndrăznesc?

Gramatica e meștesug ce-arat-alcătuire,
Și toți printr-însa pot afla verce povățuire
S-a scrie încă într-ales cu reguli arătate,
Pă toți învață d-a le ști fără greșală toate

A socoti că poate
Un om să facă toate
Oricâte va gândi,
Nu-i dus dă isteciune,

Trandafiraș înflorit,
Care te-ai învrednicit
Se împodobesci acel sîn
Unde pururea me'nchin!

Amărâta turturea
Când remâne singurea,
Căci soția și-a repus,
Jalea ei nu e de spus!

Mă rog ție, Doamne, cu inema toată,
Ciudesele tale spuindu-le-n gloată.
Mă bucur de tine și-ț cânt pre tot ceasul,
Numele tău cél svânt l-înalț în tot glasul.

Doamne, Domnul nostru, cum ț-ai făcut nume,
De să minunează-n toate părț de lume!
Că prin toate ceriuri tu dai cuviință,
Sugarii din brațe ț-cântă cu credință,

Doamne, Dumnezăul mieu, tu-m ești razăm tare,
De la gonaci mă scoate, de grea supărare.
Cândái să nu mi-apuce sufletul ca leul,
Când nu-i cine mă scoate, cându-m vine greul.

Să nu mă-nfruntez,
Doamne, la ceas de mânie,
Când îm vei lua sama, cu a ta urgie.
Ce-ț fie, Doamne, milă de-a mea lângegiune,