Caianemus - creaţii proprii

Caianemus Despre mine nu mai zic nimic.
Să zică Pomii, dacă vor – cunosc mai multe decât știu.
Acuma sunt observator - aștept tăcut și răbdător.
Nu mă cunosc. Sunt schimbător. M-au numit ca pe-orice corp, Oana, apropo. Dar să fiu oare doar un corp? Mmm. Nuu! Asta n-o înghit deloc. Zbor, sunt Spirit într-un corp, visez non-stop, sunt schimbător - câteodată ca un nor sau altădată nu-s deloc. Sunt visător, sunt trăitor, empatizând parte din tot. Sunt Spirit prins, captiv în corp să-nvăț ca om cum să fiu Om.
Mulțumesc pentru tot, sunt onorată să devin Om. Deci, să-i ascultăm pe Pomi. 


- - - - - - - - - - -

Distribuie acest autor:

  • Rămâi în echilibru

    Nu te panica când lumea-i panicată,
    Rămâi observator a tot ce te-nconjoară,
    Privește-ți starea, gândul, până liniștea se așează
    Și cristalizează observatorul ce-ai devenit deodată.

  • Ce-i al tău…

    Ce-i al tău e pus bine de-o parte,
    Lasă-ți grijile, lasă-le toate –
    Universul complotează să-ți ofere de toate,
    Chiar și rezolvări la problemele tale.

  • Apocalipsa

    Când apele se-nroșesc
    Și pomii tineri mor
    Apocalipsa-i pentru om,
    Nicăieri să stea nu-i loc.

  • Lumea-ntreagă e-n schimbare

    Străină Umbră bate-n ușa inimii necugetate -
    O schimbare înflăcărată și cu apă e în aer.
    Liniștea ca cea din noapte anunță Lumea Cea Înaltă
    C-a sosit timpul la oameni să se schimbe sau să piară.

  • Capitolul e încheiat!

    Ești un capitol încheiat,
    Paginile toate-s scrise –
    Nu mai e loc ca să mai scriu
    În Cartea Vieții cele apuse!

  • Mai am un singur dor!

    Mai am un singur dor:
    Să fiu un călător!
    Să merg spre lung și lat,
    Pe ape și pe uscat,

  • Iarna

    Iarna, pătura ei albă
    Așternută peste Țară
    Sclipitoare-i peste tot
    Ochilor cei văzători.

  • Dintre atâtea „lozuri” pe tine te-am ales!

    Permite-mi să te râcâi
    Ca pe lozul norocos
    Ce sper ca-ntr-un finalul tău
    Râcâirea s-aibă rost.

  • Tăcerea unui fulg de nea

    Tăcerea unui Fulg de Nea
    Mesajul lumii dintr-o Stea,
    Fiind greu văzută ochiului
    Închis în de-ale omului.

  • Teama nu-i a ta!

    Nu te teme-n noaptea amiezii Zilei Mari
    De omul ce ca fiara s-atace are în minte,
    Căci nu are puterea s-omoare a ta Lumină
    Și efortul lui în sine sigur o să-l consume.