Beatrice90L - creaţii proprii

Rămâneţi cu bine profesori şi colegi!
Nu uitaţi că-n viaţă, ai dreptul să alegi!
Noi ne-am decis deja şi iată că plecăm!
De azi, mereu pe drumuri să fim, să alergăm.

Nu ştiu cum să încep a spune, ce dor de voi îmi va fi
De câte ori voi auzi de şcoală, de voi îmi voi aminti
Şi sper ca şi voi gândindu-vă la anii scumpi de şcoală,
Să râdeţi ca atunci când s-a-ntâmplat pentru prima oară.

Este ultima zi din ultimul an
Şi ultima oară când am să mai plâng,
Căci este primăvară şi vreu să te am!
În ultima clipă, în braţe eu te strâng!

Îţi mulţumesc acum că m-ai iubit!
Au fost momente când credeam că m-ai părăsit,
Dar azi, îţi cer iertare plângând
Că ieri, m-am îndoit de tine în al meu gând.

El este tot mai serios şi rece
Şi nu-şi permite a zâmbi,
Este unul ce caută iubirea ce trece,
Un suflet ce nu doreşte a mai îmbătrâni.

Mai am un gând, o ultimă speranţă
Că te întorci cu mine să trăieşti,
Vreau doar să iubesc! O singură dată!
Eu te ador şi sper că şi tu mă iubeşti.

Mă-ntreb mereu de ce taci tu fiinţă ciudată
Încerc să te uit, dar n-am să pot niciodată;
E greu un chip să uiţi, închizându-ţi ochii,
Ieri, a te-ndepărta vroiai şi azi, din nou te-apropii.

Departe sunt de tine, departe voi fi mereu;
Nu mai simt durere, nu mai ştiu să plâng;
Am uitat ce e speranţa, e frig în sufletul meu;
Am râs cândva, dar azi, doar inimi frâng.

Unde-mi fugi copilărie? Cu paşi grăbiţi te-ndepărtezi;
Nu mai fugi de mine! Încă-mi place să visez-
La zâne, regi şi vrăjitori, pitici din alte vremuri,
Că te ştiu trecând rapid, tu viaţă, mă cutremuri.

Rostesc acest cuvânt, cu multă uşurinţă
Dar nu realizez-
Atât de multe lucruri; că mama este sfântă;
E unică, să ştii;