Babbba - creaţii proprii

Când ochii tăi, pledând rujaţi o pierdere de inocenţă,
mi-au arătat în pat pustiul,
a nu ştiu cât-a oară
am lins abandonat adolescenţa fumurie,

Iubito!... un fleac!
Ne-am ciocnit din bărcuţe eşuate,
Eu vâslă, tu colac…
A fost un fel de leac:

În fiecare gest pe care-l faci
îţi văd îndemânarea
... şi mă provoci
În draci, ţi-aş arăta că ştiu şi eu

Văd în oglindă o vorbă măruntă
Am citit-o pe buze
Un fel de mim facial ne-nţeles

În peştera mută de alb vertical cu stranii striaţii zgâriate-arbitrar,
Doua fragede mâini cu centură de unghii apucă perdeaua de sare si urcă
Zdrelită-i e fruntea ce poartă cununa şi palizi obrajii ce lacrimi anină
Caci fuge de hâtru şi fuge de-o vină ce n-are...sărmana făptură.