Adrian Erbiceanu - creaţii proprii
- Divina Tragedie - Cântul III
Nu ştiu dacă vreodată aş concepe
Să răspândesc ceva în lumea largă
De n-aş avea idee cum se-ncepe…
- Divina Tragedie - Cântul II
Scăpat de umbra ce-mi stătea în cale
Pornii să urc făr’ a privi în urmă,
Eliberat din lumi materiale.
- Divina Tragedie - Cântul I *
E-o noapte ca şi altele. Sau, poate,
Grav, speriat de glas de cucuvele,
Cercam, în van, s-o dau pe jumătate,
- Scrisoare către cititor *
Pe fiecare filă a cărţii care-o scriu
Las sufletu-mi să cearnă tăcere şi pustiu;
În fiecare urmă, pe drumul ce-l străbat,
Se-aşează praful vremii, precum un greu lăcat.
- Și
Mă-ntorn în mine treaz
tu crezi că dorm
tic-tacul
mă punctează uniform
- Sunt umbra ta
Sunt umbra ta… şi te urmez de când
Lumina te-a scăldat întâia oară
Cu-aceeaşi certitudine precară,
De salt între "acum" şi..."pe curând".
- La hotarul dintre vise
La hotarul dintre vise,
unde nimeni nu-i stăpân,
vorbele rămân nescrise:
Mi le-auzi când ţi le-ngân?
- Ispita
Mai urc, pe ici, pe colo, nişte trepte;
De melodii frenetic mă-nconjor
Să uit de larma pusă să deştepte
Tic-tacul unui vis tăinuitor.
- Chemarea ta
Ar trebui să plec; se bate-o oră
Mult prea târzie ca să mă conforte.
Chemarea ei m-atrage în cohorte;
Chemarea ta, ascunsă, mă devoră.
- Alternanță
Din aberanta întrupare de vis în vise – disipat
în punctiforme alternanţe, dând semn că timpu-i alterat –
se-ntinde vălul iluzoriu ce ne cuprinde, rând pe rând,
acreditare către timpul ce va să vie mai curând.

Distribuie acest autor: