0741348048 - poeziile altor autori

De Mântuitor grăită, pilda nunții din Scriptură,
Străbătând a lumii veacuri, a trecut din gură-n, gură…
Mai întâii ai Lui apostoli, apoi mii și mii de clerici
Au rostit-o la răspântii, au citit-o prin Biserici,

Într-o lînă dimineață
Una dintre rațe, tocmai cea mai vorbăreață rață,
Dădu buzna la găină,
Ca vecină,

Focul prefăcea-n rubine vreascurile unui soc,
Sau, ardea ca orice foc,
La o margine de drum,
Iar din foc fără-ndoială sau tăgadă, ieşea fum…

Într-o luncă, toată-n soare, cu izvoare cristaline,
Stăpâneau, de multă vreme, nişte flori de haruri pline:
Lăcrămioare, tuberoze, crini, zambile, trandafiri
Ce umpleau cu-a lor miresme largul necuprinsei firi..

Sub vifor de stepă urlându-și mânia, e luptă grozavă și crâncenă foarte.
E luptă cumplită, pe viață și moarte:
De-o parte, nebune, sălbatice hoarde, barbarii ce vin ca năucii,
De alta, o mână de oaste vitează, - năpraznici Arhangheli ai Crucii.

Nu știu de vor fi crezute cele spuse mai la vale
Și de s-a-ntâmplat aevea faptul între animale,
Dar, - la oameni luând seama, - s-a vãzut, și nu arar,
Cum în lanţuri geme-adesea câte-un leu, prins de mãgar...

Din bucata mea de pâine
Am crescut un om și-un câine,
Omul azi m-a părăsit,
S-a dus și n-a mai venit,

Într-un colţ frumos de luncă,
sta odată un voinic...
Toţi sătenii, mare, mic
împrejur cădeau de muncă,

Bună dimineaţa la Moş Ajun, Române-frate,
Din brazda căruia mereu străinii-şi fac palate!…
Colindători cu doruri mari, cu stele-n suflete şi-n gând,
Venim la tine, frate blând,

A fost odată, într-o pădure,
Un moş bătrân cu baba lui
Trăiau săraci ca vai-de-lume,
În adâncimea codrului.