Sufletul meu,o poartă spre neștire

sâmbătă, 26 august 2017

Învolburat si rece ,uneori prea trist
El îmi spune totul,vrea sa vorbesc de el
Emană bucurie,emană fericire
El este poetul,e marele artist
Deși închis pe viața in micul lui castel
Dă scânteie-n noapte,in clipa de iubire…
Sufletul meu,o poartă spre neștire!

Se naște ca și rodul iubirii pământene
Adună atâta zâmbet in primii ani de viață
Soare,luna ,stele-câmpii de flori fără privire
Desăvârșind abisul,copilării pe arene
Se-ntoarce răsăritul din pura dimineață
În valurile vieții,se pierde fără știre…
Sufletul meu ,o poartă spre neștire!

Iubirea bate-n poartă și trupul e vulcan
Furtuni și ploi de vară se intețesc pe cer
Cresc florile pe câmpuri în pura implinire
Eternitatea lumii se-mprăștie în van
Vise minunate îsi caută transfer
Spre altă dimensiune cuprinsă de trăire…
Sufletul meu ,o poartă spre neștire!

E toamnă,cade bruma si flori se veștejesc
Plouă de luni de zile în micul lui castel
Se-ntunecă și zarea în trista uneltire
Doar rugăciunea sfântă în grai duhovnicesc
Deschide ușa ascunsă să iasă un porumbel
Ce duce înspre ceruri o clipă de- amintire…
Sufletul meu ,o poartă spre neștire

Lucian Tătar-Poezie

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.