Lucian Tatar - creaţii proprii
- Îmbracă-mi ochii
Îmbracă-mi ochii
Îmbracă-mi ochii în visuri ce pot a le-nțelege
privind această lume beteagă de-avuție
- Un templu fără nume
UN TEMPLU FĂRĂ NUME
Vorbeau sfinţi prin spinii nedreptăţii,
Amar era necoptul măr al vieţii,
- Jertfa supremă
Jertfa supremă
Din adâñcuri vine şoapta,dintr-o lacrimă de izvor,
Mormântul din care Omul s-a născut nemuritor,
- Eu îmi opresc doar visul
Eu îmi opresc doar visul
Din dimineţi ce le-am pierdut, prin gânduri,
Mă-ntorc ca primăvara în viaţa ta -ngheţată,
- Un cuvânt e darul vieţii
UN CUVÂNT E DARUL VIEȚII
În iluzie desparte tot ce viața nu cunoaște
Și descoperă-mi destinul,de-a muri ,de a mă renaște,
- râu pierdut
Râu pierdut..
astăzi , văd cum se deschide, absolutul unei chei
prin desfrâuri infinite, vin pierdutele idei
- clipa fără clipă
clipa fără clipă
se întoarce clipa fără clipă
facem risipă din risipă
- De ce nu trece niciodată de absolut?
De ce nu trece niciodată de absolut?
De ce când plângi , plânge și marea
De ce când râzi răsare soare
- Dragoste eternă
Dragoste eternă
Mai lasă-mă în prag de seară,
Să-ți scriu în sufletul curat,
- Vreau să mă întorc acasă
VREAU SĂ MĂ ÎNTORC ACASĂ
Pierdut demult,pierdut de timp,
pierdut de valul versului pierdut
Distribuie acest autor: