Şesuri natale - Nichifor Crainic

Voi, şesuri nesfârşite sub ceruri largi de vara,
Că ele liniştite şi luminând că ele,
Pe-aici îmi înfloriră şi-aici se scuturară
În mersul vremii, macii copilăriei mele.

Şi-n pacea dogorită de-a verii-nvalvorare
Ea zace-n infinitul nelămuririi sale.

Purtând poveri de roade, trec carele greoaie
Cu boi blajini dealungul prăfoaselor şosele
Şi doina, care-n focul văzduhului se moaie, îmi cade-n gând cu vremea copilăriei mele.

Voi, şesuri dulci că lenea şi largi că nesfârşirea,
Cu depărtări pe unde mirajele tresaltă,
Şi sufletu-mi în care vi se răsfrânge firea
L-aţi legănat cu râuri şi-amieze laolaltă.

Eu nu cunosc revoltă cu zbateri de furtună,
Simţirea-mi curge fără învolburări de valuri
Cum ale voastre ape se-mpaca şi se-mbuna
Cu lungă-mbratisare a celor două maluri.

Şi-n sufletu-mi cu doruri învăpăiate, care
Cuprind nemărginirea întinderilor voastre,
Sunt visuri fără nume ce chiamă-n depărtare
Ispititor că
Faţă-Morgana-n zări albastre.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Nichifor Crainic



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.