Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea – strofă CLXXVIII - George Gordon Byron

Plăcerea-i o pădure necălcată,
Și-un țărm pustiu e vrajă – și e lume
În loc de om nestrăbătut vreodată;
E muzică-n vuindul val în spume;
Iubind Natura, mai puțin drag nu-mi e
Nici omul; din ce-a fost, ori sunt, cu Firea
De vorbă stând, eu îmi doresc, anume,
Cu Universul să-mi unesc simțirea,
Spunând nici totul, nici tăcând de tot trăirea.



Traducere Aurel Covaci

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: George Gordon Byron








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.