clipa în care am vrut să o strig pe mama

Autor:teodor dume


Adăugat de: teodor dume

vineri, 09 decembrie 2016

mama n-a murit
am văzut-o în vis
frământa aluatul pentru
praznicul bunicului plecat
cu o zi înainte de Crăciun
m-a privit cum priveşti lumina
din felinarul abia aprins apoi
a îngenuncheat pe întunericul
rămas în casă şi a plâns
am impresia că-l ruga pe Dumnezeu
să mă ţină de mână aşa cum o făcea
când eram mic

de jur împrejur linişte
şi o mlaştină invizibilă
din care
încercam să ies
transpirtaţia ieşită prin piele
îmi năucea privirea
gol şi singur în faţa
amintirii cu moartea
mi-am împreunat mâinile
şi plin de iubire
am modelat un Dumnezeu
pe care să-l întreb despre mama

mi-am amintit atunci ziua în care
tata şi-a îmbrăcat costumul negru
m-a luat de mână şi
m-a dus la biserică
pe drum se confesa
ca unui om mare

în dimineaţa aceea am plâns

gândul meu s-a întâlnit cu Dumnezeu
şi atunci i-am cerut voie
să vorbesc cu mama
îmi era frică să o strig
în tăcerea dintre noi
s-a cuibărit o durere
mi-am lipit obrazul de pieptul lui tata
şi am plâns

ploua şi era frig...


vezi mai multe poezii de: teodor dume


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Viaţă
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: LXVIII.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Frumoasa si aleasa aplecare spre suflet...! Si spre sufletul nostru! Este lumina si mângâiere rnascute amandoua din durere muta! E mama!
Emoția lirica resimțită demonstrează puterea ,,cuvântului poet" de a te înalță spre Lumina! Este zbor timid transformat apoi lucid intr-un dor împăcat cu propriul suflet!
Multumim pentru Lumina! Si pentru sufletul magaiat int-un ceas al Crăciunului!
Florinela
sâmbătă, 23 decembrie 2017



mulţumesc tuturor acelora care mi-au fost oaspeţi în pagină şi au simţit acel se3ntiment devinovăţie pentru ceea care a fost mama şi căruia poate nu-i-am putut dărui, în direct, cu tot sufletul dragostera noastră sinceră.

cu sinceritate,
teodor dume,
teodor dume (autor)
duminică, 11 decembrie 2016



adina speranţa,
mulţam fain pentru trecere şi trăire.
mă simt onorat

numai bine
teodor dume (autor)
duminică, 11 decembrie 2016



estera,
este viaţa noastră a tuturora. toţi vom trăi aceste cipe dureroase fără de care nu putem fi

mii de mulţumiri
teodor dume (autor)
duminică, 11 decembrie 2016



rosa,
mama e doar una.
tare mulţumesc de trecere şi aprecieri
teodor dume (autor)
duminică, 11 decembrie 2016



mateuţ,
mă corecte z. corect a se citi MATEUŢ.
dau un porc de crăciun şi o palincă de bihor
teodor dume (autor)
duminică, 11 decembrie 2016



mateuş,
da, este un tablou a ceea ce suntem şi explică modul în care ne-a desrădăcinat unii de alţii.

cu bucurie şi mulştă stimă
teodor dume (autor)
duminică, 11 decembrie 2016



n catalin,
mă bucur că mesajul textului a ajuns la sufletul omului sensibil şi bun

multă stimă
teodor dume (autor)
duminică, 11 decembrie 2016



Poezia transmite emoție, intensitatea trăirii, cititorul este părtaș la tristețe...

gândul meu s-a înrâlnit cu Dumnezeu...aici este o eroare de tastare.

Felicitări!
Adina Speranta
duminică, 11 decembrie 2016



Frumoasa poezie de viata, iar ultimul vers e intregul poem.
estera
sâmbătă, 10 decembrie 2016



Imi transmite un sentiment obsesiv... dor de mama...
Rosa
sâmbătă, 10 decembrie 2016



Un tablou pictat în adâncul sufletului poetului. Sentimente puternice,
Îmi place mult ce am citit
mateut
sâmbătă, 10 decembrie 2016



Am trăit poezia ta ca şi cum ar face parte din mine.
Foarte frumos ai scris!
n_catalin
sâmbătă, 10 decembrie 2016