Poezii despre Viaţă:


  • Iubește!

    Iubește răsăritul ce-ți strânge-n raze fața,
    Iubește și apusul ce-ți incălzește viața,
    Iubește pe copiii ce-n inocența lor
    Cu ochii te țintesc și-apoi sufletu-n zbor


    « Ina M. »
  • Ploaia din deșert

    Simt în mine pustiu și îmi ard amintiri
    Printre resturi de gând ce își caută rost
    Pe sub ziduri ce-au ars în mai vechi biciuiri
    Cu năprasnicul ger de prin timpuri ce-au fost.


    « Daniel Vișan-Dimitriu »
  • Timidă, toamna

    Timidă, toamna, mi-a bătut la ușă
    Și m-a rugat să-i dau un colț să stea
    Pe canapeaua vieții, împreună
    Să admirăm amurgul. Se-așternea


    « ileana »
  • Număr cercuri

    Număr cercuri desenate
    cu sevă de timp muced
    pe cioturile inspiraţiei
    tăiate


    « eleodor dinu »
  • Septembrie

    Mă simt de plumb,
    Căutând rute noi, Columb...
    Floare albastră, floare albastră,
    Unde-i poezia noastră?


    « OMEGA »
  • - curcubeul de la miezul somnului

    Poeţii nu mor niciodată în patul lor,
    pentru că ei nu au paturi,
    au doar nişte hamace cu ochiuri multe,
    prin care trec tot timpul


    « Florin Constantin Verdeş »
  • Din camera mea

    Din camera mea

    de șapte metri cât de cât pătrați
    (cum rotunjimea unui cerc încolțit


    « eleodor dinu »
  • Extemporalul

    La școala vieții suntem toți elevi
    și clasele le absolvim cu brio
    cu lauri, indolență sau gâlcevi
    ne pregătim cu toții de adio.


    « blacks »
  • - examene de capacitate

    după ultimul test de sânge,
    o electrocardiogramă,
    o electroencefalogramă, un RMN
    şi o plimbare prin parc, am înţeles,


    « Florin Constantin Verdeş »
  • Șoaptele toamnei

    E toamnă
    Și-nserarea adună în mănunchi
    Fuioare ce coboară, ca dintr-un tainic ciur,
    În apa liniștită


    « Daniel Vișan-Dimitriu »