Poezii despre Viaţă:

cu toamna-n-tre buze
respir a iarnă
rece
si doare

Zile ce trec pot fi numarate
Zile ce vin au aura lor de mister
Incercam amintirile amintiri sa ramana
Nu cele care din pacate uitam.

Nu-mi iau din stele judecata,
Și nici vreun înțelept nu sunt
Aștept,ca fiecare om,răsplata
Pentru ce-am lăsat pe Pământ

Suspină marea-n valul ei,
În nopți cu lună plină.
Lăsând în urmă ani grei,
Si atâtea stări fără temei,

Ce-ar fi oare lumea fără visători,
Să le crească aripi, să înalțe-n zbor,
În regat de vulturi, dincolo de nori,
Pe cei ce nu pot, a visa de vor?

Patimi târzii

Vuietul furtunii
cântec de jale înfrățit cu tristețea ochiilor mei

VIOARA IUBIRII

Vioara iubirii.
Odata atins arcusul sau va deschide in tine,in mine,

Am tăcut prea mult
atât de mult încât tăcerea mea a fost interpretata drept slăbiciune
sufletul meu însângerat lasă urme pe cer
eliberat de frică m-aplec să culeg:

Stimata Doamnă

Stimată doamnă
lumea-i în schimbare

Si dacă dai uitării pentru a mia oară
O dragoste ce vrea trăirea, nu să moară,
Mereu vei reveni la flacăra ce arde
În inima pierdută prin sentimente fade!