Poezii despre Viaţă:

molia aceasta care mă privește
din colțul oglinzii
ești tu

norii apasă verdele din iarbă cum
rotunjimea copacilor
umbra
nu ştiu câtă tristeţe poate fi

Nimeni nu-mi poate opri ecoul
Ce vrea s-alerge-n căutare,
Dar până se formează
Prin corp călătorește ca și cum

Sunt călăreţ pe verbe înspicate
Trecând în goana gândului prin viaţă,
Mă mai opresc prin sensuri neumblate
Să cercetez atent câte-o prefaţă.

strigătul este durerea-ncătușată-adânc în cord
te iubesc îți strig degeaba
dar îți strig atât cât pot

nu știu nimic despre mine
ochii caută trup și mâinile caută sens
atunci când modelează albastrul
gândul transmite privirii un eres

Prinzând soarele de brațe
Am ars în mine ura,
În corp dureri de oase
Apă-n pungile de temeri

(scris pe patul de spital,aprilie 2018,Oradea)

mai stai o clipă moarte stai
nu cer să-mi dai mie nimic

Bătea și vânt prin spicele uscate,
Erau și mărăcini prin ele-ascunși,
Iar macii triști, cu capete plecate,
Zăceau în lan, de ghimpii lor străpunși.

Îmi întortocheasem pașii peste dalele din burg
Încercând să intru-n ritmul inimilor deșirate
Când la dreapta, spre răscrucea cu iubiri abandonate,
Când la stânga, spre nimicul unde pașii toți se scurg.