Poezii despre Viaţă:

LUMINA DIVINĂ


Lumina ce dă viață,

după moarte
mă citesc șobolanii
șoarecii, gândacii de bucătărie
peste file îngălbenite

ETCETERA ...
-juxtapunere -

demonii tăi iubito
tulbură bucuria lumii
din fiecare literă
își scutură rodul

am împlinit vârsta la care copacii sunt gri
frunzele zboară și unicornii există
am împlinit vârsta la care alt soare veghează
chiar și noaptea

Îngeri de faianță și-au oprit privirea
pe un candelabru ruginit și spart,
la o masă veche scrie iar iubirea
în caietul galben un poem uitat.

nu vreau nimic altceva
decat tăcerea să-mi mângâie grumazul
nopților mele ce trec nenumărate
o lipsă de interes meschin

Plutește în aer atâta magie
Ceva o să se întâmple, ea știe
Întinsă pe iarba proaspăt cosită
Cu pletele-i moi pe umerii goi

niște pete sunt casele pe orizontul tulbure
și tu asculți undeva ascuns de ziduri monotonia
ce a pătruns peste tot până și în viața ta lăuntrică
unde nu mai are loc decât un schopenhauer nebun

priveam pasărea aceea cum se plimbă prin colivie
cum încerca un zbor uitat în micul ei univers
unde totul se reduce la semințe și apă
la stropii de ploaie care ajung căteodată prin zăbrele