Ochii bat lumile,
Ochii treieră lumile.
Lăcuste de ploaie uscată
forfotesc în hazard.
Mă dau spre lumina
lumilor
și voi avea umbră,
și ochiul va arde văzând,
și urechea va fi vinovată de sunete.
Iată, trec pragul ființei
și, ca lupii ce tabără prada,
sar asupra mea simțurile.
Iată, îmbrac incendiul
cărnii mele
și respirația mă țese
cu o suveică de zgomot, nimicitoare,
între a fi și a nu fi.
Lumina depune cenușă
și zgură de argint
în auz,
ochiul arde văzând,
urechea e vinovată de sunete.
Durere din durere. Nicăieri adevărat,
din nicăieri adevărat.
Născut, iar nu făcut. Și ca un orb de mână
în lume petrecut.
Totul e moară a totului,
totul e capcană a totului,
ca șarpele încolăcit pe coasă,
astfel,
vin eu din tânărul
meu mormânt.
Zei foamei, primiți-mă. Jertfa supremă
sunt eu
în trupul acesta.
Distribuie: