O ușă, nici măcar atât, numai pragul,
Numai golul acestei uși într-un câmp gol.
Cine trece prin el se împarte, fantomele jumătății îl zăresc.
Lumea este o furcă de fân cu doi dinți enormi.
Aici este locul unde sfera a născut gemeni.
Toate drumurile se bifurcă.
Când focul se desparte de sine, el poate fi băut.
Pâinea care se frânge în două devine soare.
Chipul privește.
Chipul se lasă privit.
Ecou, hai să mergem de mână!
Oglinda a despicat lumea.
Distribuie: