Era atât de deasă,
Ceața Cuvintelor noastre,
încât nici lamele ascuțite,
ale Iluziilor Non-Sensurilor Existenței,
n-ar fi reușit să ne-o taie,
pentru a fi servită,
Eternităților de Clipe,
ce urmau a fi ucise,
de către Timp,
pentru a vopsi cu ele,
Zebra pe care să trecem,
spre Moarte,
împreună,
lăsându-ne pradă Singurătății,
de a fi despărțiți,
de Eternitatea Disperării,
ascunsă într-o Clipă a Nimănui.
Distribuie: