Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CLXXV

Ramuri înghețate-n iarnă
Visurile le destramă,
Și cutremură copacii...
Suferinzi mai sunt săracii!

Șansonete interbelice se cântă
Pe balcon, elegia să mi-o vindec -
Fumându-mi anii, eterul mă cuprinde
Atât de-albastru, încât mă înec...

Strivit-am clipele de aşteptare
Pe ochii ei pierduţi prin depărtări,
Ş-a sinucis o nuntă-n revoltare
Iar eu zâmbeam şi-mi fabricam iertări.

Tablou

Aruncă-ți culorile,
De-a valma

Te-am visat azi noapte, adunai din stele
Raze aurite să mă îmbraci în ele
Și presai sub talpă luna să se întindă
Ca să-mi coși o rochie, ca ea să fiu mândră.

I
Tu nu m-ai vrut
Mister cu ochi de jad
Te rog,nu mă duce-n iad.

Mesia

Pruncuşor născut în staul
Şi culcat în calda iesle,

Peste mormânt ți-a crescut iarbă,

Însă sicriul a rămas gol.

Nemuritori mă ispitesc
Cu pelerine de smarald
Şi-n plin deşert de suflet cald
O ploaie rece primenesc.

ILUZIA TRECERII.../
Nu sunt pictorul morții
nu pot salva fiecare
biserică care cade din mine

Haina.

Mi-am căutat o haină prin care frigul trece,
când pe cerul serii toţi norii dau să plece,

Fă-mă, Doamne, vis…

Fă-mă Doamne, vis de noapte,
S-aprind gândurile toate

Laşi urme pe zăpadă
Şi în sufletul meu.
Ele pentru mine sunt sfinte,
Ca urmele lăsate pe apă de Dumnezeu.

Şi dacă lacrimi nu mai seacă,
Durerea nu mai vrea să treacă,
E ca iubirea-n timp să-ţi spună:
Ești cânt ce-n veșnicii răsună!

FLUTURII


În veșnicia timpului