Danab - poeziile altor autori

La toţi mi-am spus durerea, Doamne,
La toţi ceream plângând, un sfat,
Zadarnic, toţi au râs de mine..
Tu singur, Tu m-ai ascultat!

De-atâta vreme-auzi şi tu chemarea
Spre ceruri, spre lumină şi spre Rai..
Dar tot n-asculţi nici plânsul nici cântarea
Şi nu-ţi întorci nici gândul nici cărarea..

De ce aşa degrabă se stinge lampa ta,
De ce nici c-o ispită nu te mai poţi lupta,
De ce la rugăciune te-ndemni mereu mai rar,
De ce la dărnicie ajungi tot mai avar?

Din zorii zilei mele în lanul Tău m-am dus
Culegător de spice, aşa cum Tu mi-ai spus!
Cântau secerătorii.. Eu îi urmăm tăcut
Sfios şi singuratic şi lăcrimând că Rut.

Pentru nimic în lume nu-ţi vinde trei comori:
Credinţa şi Nădejdea şi Dragostea dintâi,
Chiar dacă pentru ele ar trebui să mori,
Fă totul pân-la moarte cu ele să rămâi!

Copilo, pune-ţi mânile pe genunchii mei.
Eu cred că veşnicia s-a născut la sat.
Aici orice gând e mai încet,
şi inima-ţi zvâcneşte mai rar,

Deunăzi, la o masă de cârciumă murdară
Am întâlnit un tânăr şi vechi amic. Părea,
Isus murind pe cruce: slab, galben, trist. Şi bea,
C-o sete nesfârşită, o băutur-amară.

Cad fără şir, necunoscute,
Atâtea lacrimi omeneşti...
O! Câte adâncimi de inimi
Într-însele poţi să citeşti!

M-am dus să-mi cumpăr cărţi! Evreul
Bătrân şi sombru, ca un mag,
Îmi puse blând pe umeri mâna
Şi mă privi ciudat şi vag:

Ce dor frumos, ce Rai ne leagă..
Eu cânt cu lacrimi, Tu le-alini!
De dragul Tău mi-e lumea dragă
Ca-n ea te văd şi-n flori şi-n spini!