Danab - creaţii proprii

Tu porți pe umeri zorii Dimineții,
Și-n suflet,rozele trandafirii.
În mii de versuri Te-au cântat poeții,
Dar numai Tu ești floarea Frumuseții,

Ai preferat și crucea și Calvarul
lăsându-Te bătut de mâini haine.
Privind mereu spre zările senine,
Tu mă vedeai atunci în cer,cu Tine...

La colţ de stradă, un copil priveşte
cu ochi senini, spre toţi acei ce trec
pe lângă el! Şi vântul viscoleşte
cu fulgii mari, ce-n joacă se întrec.

O clipă...

Aș vrea să pot întoarce o clipă viața mea,
Și să colind pădurea ce-n taină mă chema,

Nu închide Doamne, Uşa Mântuirii,
Nu lua din inimi Duhul Tau cel Sfânt.
Lasă-ne în suflet fiorul Iubirii,
Lângă noi păşeşte, pe acest pământ.

"-E frig afară!" Spune trist,pămantul,

"Iar norii plin de apă vin mereu,

Sărac nu ești atunci când masa
este lipsită și-o duci greu.
Sărac tu ești atunci când casa
e-nchisă pentru fratele tău!

M-așez azi la masă ..incep ca să scriu,
Și sufletu-mi toarce menirea.
Eu știu lună dragă,știu.E târziu.
Nu-ți mai ascunde privirea.

Mergând pe drumul vieții
Ai fost mereu,cu mine,
Mi-ai mângâiat durerea
în plâns! Și-n bucurii,

De-atâta timp tăcerea mea te cheamă,
Și-aștept să primesc de la tine vești,
Chiar dacă nu suntem de-aceeași mamă,
Mi-ar fi plăcut sa știu că frate-mi ești.