Poezii despre Adevăr:

Nefericirea e cucoanǎ mare,
Multe necazuri ea produce,
Iar mândria...,
Falsul soare,

Secretul inimii

Eu m-am copt coace-m-ar focul,
c-am pierdut pe drum norocul,

Dansul de flăcări

Foc, fum, săgeți de jar,
aburi, dans de flăcări.

Curg ploi la porți de altădată,
Curg ploi de griji și de nevoi,
Iar cerul nu va fi vreodată
La fel, cum nu vom fi nici noi!

Universul
era
mort
Un

Tocmai când mǎ pregǎteam
Sǎ nu mǎ mai plâng de soartǎ,
Sunǎ cineva la poartǎ,
Dupǎ semne, nu e ,,neam”.

Dacǎ singur nu-ţi dai seama
Cǎ eşti mândru şi-arţǎgos
Rǎul dǎ în tine iama
Întorcându-te pe dos.

Omule, ai fost creat
Dupǎ chipul cunoscut,
Plin de slavǎ şi luminǎ,
Inocent la început.

Reproş lui Dumnezeu

Mi-o făcuşi Tu, mie, Doamne,
Botezat şi bun creştin,

Ce stai aşa, mamǎ-mare,
Precum curca-n mǎrǎcine,
Râde ploaia-n gura mare
Şi de mine şi de tine.