Poezii despre Adevăr:

Privirea mi-o caut oriunde-o arunc
În câmpuri întinse, în lanuri pustii,
Purtarea-mi e blândǎ ca ochii de prunc,
Veninul şi fierea sunt simple prostii.

Un stil natural
În femei îl aflǎm,
În femei
Nedate pieirii,

Sleit de puteri, se zbate-n agonie
Cu trupul încovoiat și aripi de hârtie
Perfect creionate-n nuanțe aurii
Cu ochii mari și negri, atât de grei, pustii.

JERTFA VIE
Esti printre noi si astazi, nevazut, Dar ochii nostrii sunt inchisi...sunt ochi de lut, Ne chemi sa ne sfintesti la Cina Vesniciei, Sa dai la fiecare o cheie a-mparatiei.
Si pentru fiecare om cu suflet ratacit, Te lasi, pe Crucea Suferintei, legat si pironit, Si pentru fiecare om, Tu, Jertfa vie, Te rastignesti din nou, la Sfanta Liturghie.
Si ne gatesti Ospatul si ne astepti cu dor, Sa dai din Painea Vietii, la orice muritor, Iar vinul ce-l imparti la toti, cu bucurie, Se face-n trupul nostru, Izvor de Apa Vie.

Ai putea sǎ-ţi cultivi, oare,
Tot ce-n tine este bun,
Ţinând pǎrţile-ţi contrare
Înfundate-ntr-un cǎtun?

Te uiţi în jurul tǎu
Şi-auzi
Cǎ s-au fǎcut minuni
Cu carul.

Nu ştiu de ce
Semenii mei
Comit confuzii
Prea uşor

Gândindu-mǎ serios
La ce cred
Şi
Ce e bine,

AI ISTOVIT MAICUTA!
Ai istovit, Maicuta, de-atata rugaciune, Facuta catre Domnul pentru pierduta lume, Ce-si duce-n nepasare si-n lacomie traiul, Si nu primeste Harul ce le aduce Raiul!
Ai istovit, Maicuta, sa tot privesti la noi, Cei care-ti cerem mila si paza in nevoi, Noi care-n bucurie uitam sa-ti multumim, Si-n clipa de durere doar vorba grea rostim.
Iar lacrima ta Sfanta, pentru Iisus tot curge, Cand fapta mea murdara il pune iar pe Cruce, Si iarasi Domnul Milei, coboara printre noi, Sa urce iar Golgota, sa-mbrace pe cei goi...

Nu ştiu dacă-mi pare mie,
Ori…că lumea e sucită,
A-nceput parcă să fie
Chiar şi lenea obosită,