Autor:samoila
Adăugat de: samoila
vineri, 21 octombrie 2016
Tocmai când mǎ pregǎteam Sǎ nu mǎ mai plâng de soartǎ, Sunǎ cineva la poartǎ, Dupǎ semne, nu e ,,neam”. Mǎ ridic din pat cu artǎ Pǎrǎsindu-mi habitatul Sǎ vǎd, punându-mi halatul, Sunǎ cineva la poartǎ? Sunǎ cineva la poartǎ? Fugi de-aici, ţi s-a pǎrut, Vântul bate-n şipca spartǎ Şi apoi, chiar m-a durut Cǎ n-am tras cu nimeni ceartǎ.
vezi mai multe poezii de: samoila
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Adina Speranta
Gerra Orivera
stomff
andreionthepoetry
blacks
bragagiu
Criticul Blind
Primul actor(Johnny Weissmüller) care a interpretat rolul lui Tarzan s-a născut la Timişoara
Educaţia este calea de la ignoranţa încrezută la incertitudinea jalnică. Mark Twain
”Poezia sa, în cea mai mare parte, deşi construită în note grave Cuvinte mari, abia atingându-se..., valery
Cultivare, cultură și împărtășire! Zidul de Mărgean, narcispurice
Scrierile poetului conțin informații atât despre motivele și Trilogia HISTORIARUM, nicu hăloiu
Cartea poate fi achiziționată de pe site: libris.ro Pelerin pe Calea Luminii - 101 sonete creștine, maria.filipoiu
Vă mulțumesc din suflet domnule Andrei Stomff, pentru minunata carte Zidul de Mărgean, Emilian Lican
vezi mai multe poezii de: samoila
Detalii poezie:
Distribuie pe: