SAlecsandru - creaţii proprii

A venit purtând o scrisoare
Dăltuită în mădulare;
A deschis-o prin moarte,
Singură,adevărata carte.

Azi scriu iubind și așteptând
Descătușat de-acest pământ,
Cu gând pironit spre cer
Nu spre făpturile ce pier.

Nu sunt bogat,nu sunt sărac
Nu sunt îngust,cu capu-n sac
Nu am temperament de rac
Înfrunt dușmanul,ca un dac.

Dacă lumina caldă de la soare
Nu e strivită-n drumul ei de-un nor,
Cum poate străluci pe ceruri oare
Un curcubeu așa fermecător?

Departe de Egipt și Canaan
Pustia,șerpi-nveninati,o ară
Cătând pe orice răzvrătit să-l piară;
O zi -n călătorie-i cât un an.

Sunt în stare de iovie
Însă Dumnezeu mă știe;
Vede cum înșelătorul
Vrea să-mi fure viitorul.

Mă ascund în poezie
Nimenea să nu mai știe
Că am ars ca o făclie
Singuratică-n pusie

Te -așteaptă și azi acela
Care-i foc mistuitor
Intinzandu-ți iar nacela
Să te ia cu el în zbor

Sunt un atom din Unul întreit
Intru iubire și nedespărțit .

Atât în viață cât și-n vers
Căile noastre sunt invers-
Tu ți-ai ales un univers
Din beznele prin care-ai mers ;