SAlecsandru - creaţii proprii

Când oda bucuriei de-a fi răscumpărat
De sub puterea morții,de Marele Împărat;
Cânt azi cântarea nouă din harpă,ca acei
Ce l-au iubit pe Domnul și sunt în ceruri miei.

Cuvine-se a-I da prinosul iubirii,căci m-a rânduit
A lui să fiu,solie-n lume.de El pe veci îndrăgostit,
. Ce noi lumini la orizonturi se întrevăd...cum strălucesc;
. Ce oști de canturi de iubire din cerul vieții îmi țâșnesc...

De ce nesocotești iubirea
Când ești golit de orice gând?

De ce nu iți înalți privirea

Mă fă Iisuse ,ca sub soare,
Să cânt ca o privightoare
Și cântul meu de bucurie
Să ți-l închin mereu doar Tie!

Trăiesc în trup,mă mișc în lume
Păcătuind cu gând,cu glas,
Cu lipsa de înțelepciune
Căci duh sunt,în netrebnic vas.

FĂ LOC LUMINII

Fă loc luminii,pieptul să-ți rănească
Să-i schimbe piatra in izvor de ape;

Imbraca-te-n neprihănire
Pășind ca fulgul pe pământ
Strângând în inimă iubire,
Sorbind din veșnicul Cuvânt.

Zarva lumii nu mă mai incântă;
Duhul rău în inimă-mi impmlântă
Sabia urată și tăioasă-
Domnul vieții însă nu mă lasă.

O patrie cunosc pe lume
Și poartă cel mai tainic nume
Ce nu se poate ,măcar,spune.

Dragostea nemuritoare
Care pune în mișcare
Tot ce stă sub mândrul soare
Și-n infinitatea mare,