SAlecsandru - creaţii proprii

Nu vreau poeme-nfasurate
În haina negrelor tristeți
Ce trag înspre singurătate
Și deprimare pe poeți.

Asa-s poetii..

Așa-s poeții-cam distrați
Și parcă îmbătați de vin

Îmi este iarna,amintire
Zăpada nu-mi mai dă fiori
Mereu,topită de iubire
O văd tranfigurata-n flori.

Prin aerul verde al serilor de mai,
Cu aripi fotonice, gândurile,
încărcate până la refuz cu necreatul foc ,
Acoperă imensitățile ce li se deschid,

Când oda bucuriei de-a fi răscumpărat
De sub puterea morții,de Marele Împărat;
Cânt azi cântarea nouă din harpă,ca acei
Ce l-au iubit pe Domnul și sunt în ceruri miei.

Cuvine-se a-I da prinosul iubirii,căci m-a rânduit
A lui să fiu,solie-n lume.de El pe veci îndrăgostit,
. Ce noi lumini la orizonturi se întrevăd...cum strălucesc;
. Ce oști de canturi de iubire din cerul vieții îmi țâșnesc...

De ce nesocotești iubirea
Când ești golit de orice gând?

De ce nu iți înalți privirea

Mă fă Iisuse ,ca sub soare,
Să cânt ca o privightoare
Și cântul meu de bucurie
Să ți-l închin mereu doar Tie!

Trăiesc în trup,mă mișc în lume
Păcătuind cu gând,cu glas,
Cu lipsa de înțelepciune
Căci duh sunt,în netrebnic vas.

FĂ LOC LUMINII

Fă loc luminii,pieptul să-ți rănească
Să-i schimbe piatra in izvor de ape;