Gabriel Stanciulescu - creaţii proprii

Gabriel StanciulescuM-am descoperit pe mine și talentul meu, într-un moment dramatic al vieții: plecarea mamei mele dragi.
Apreciat de familie și prieteni, plăcut surprins de încurajările lor, am cutezat să cred în talentul meu și s-a născut un vis: acela de a aduce în lumina tiparului versurile mele. Volumul meu de debut, intitulat „Dor de mamă, dor de părinți, dor...” , reprezintă împlinirea acestui vis în care am crezut cu tărie și este totodată, un omagiu adus mamei, Georgeta Stănciulescu, precum și tuturor părinților.
În acest volum de poezii am îndrăznit să abordez și alte tematici, care își au izvorul în sensibilitatea sufletului meu, experiențele trăite, iubiri împărtărșite, lecții primite de la viață , dezamăgiri etc.
Te invit pe tine acum, dragă Cititorule, să apreciezi dacă mesajul poeziei mele rezonează cu sufletul tău. Citind poezia mea, vei înțelege îndemnul meu, trăirile, sentimentele mele.

"Inima unei mame este cel mai adânc abis, pe fundul căruia întotdeauna vei găsi iertare. "

- - - - - - - - - - -

Distribuie acest autor:

  • Ne-am intâlnit târziu

    Nu știu dacă aiurea,
    Sau dacă am visat,
    Să te-ntâlnesc aievea
    Târziu, dar poate meritat.

  • Elogiu ființei iubite (iluzoriu)

    Iubită ființă ai candorea,
    Petalelor în flori de Mai,
    Ai zâmbetul cu strălucirea
    Luminii sfinte-n colț de rai.

  • Suntem ai Tăi, Doamne!

    Suntem ai tăi iubite Domn,
    Suntem creația ta Divină,
    Suntem brandul, marca OM
    Suntem capul ce se-nclină.

  • Tu ești prea specială...

    Ai iubit cum iubești viața,
    Tot ce-nbrațe ai cuprins,
    Ai însuflețit dorința
    Celor care te-au atins.

  • Scrisoare pentru Maestru

    Maestre Păunescu,

    Îți scriu de pe pământ,
    Distanța nu-i prea mare,

  • Încă o stea acolo sus

    Peste nori, acolo sus,
    S-a mai înălțat o stea,
    Când e soarele-n apus
    Îmi zâmbește muza mea.

  • Lăsați-mă s-o plâng!

    Fug secunde, trece viața,
    Zboară un an și-mbătrânim,
    Ne trezim cu-n prag în față
    Clipa când ne despărțim.

  • La parastasul mamei

    S-a stins o stea pe cerul veșnic,
    S-a întunecat gândirea grea,
    Mă lasă viața fără sfetnic
    Dar, a rămas iubirea ta.